vineri, 13 februarie 2009

Cum se pastreaza apropierea ?


Cum se pastreaza apropierea ?

Usor, fara durere, intocmai ca Pamantul
Intoarce-te dinspre lumina
si porneste singur spre mare.
Umbla de parca n-ai exista,
de parca n-ai avea nici ganduri,
nici respiratie nici priviri;
Inainteaza pe plaja cu vantul in piept
respira adanc - pe gura, prin ochi.
Imbraca-te in spatiu
si nu mai intinde ca odinioara pe palma
valul sfasiat de furtuna,
azvarlit spre ceruri si apoi coborat milostiv pe pamant.
Calca pe propriile tale rasfrangeri fluide.
Dantela algelor,
stelele confuze ale meduzelor,
linistea imbibata cu sare,
devenind treptat densa ca albastrul amurgului...
Singur, singur ca un pescarus,
masoara-ti singuratatea cu departare,
umbla cu vantul in piept
asa cum ti-am spus,
si apoi deodata, curat si liber, usor
intocmai ca Pamantul,
intoarce-te in imbratisarea privirilor tale.

4 comentarii:

Lavinia Ștefan-Filip spunea...

Ratasem pina acum postarea asta; mea culpa. In timp ce citeam, ascultam, intimplator, "Je suis malade" Lara Fabian, de la mine din Blog'song'. Nu se potrivea cu versurile, dar tocmai contrastul asta m-a facut sa interiorizez si mai profund toate minunatiile pe care atit de frumos le-ai inlantuit. Multumesc, Gabi :))

gabi spunea...

Ai tot ce trebuie celui care stie sa topeasca cu ajutorul cuvantului :)
Multumesc si eu !
Nu-s minunatii...is vorbe, dar, cateodata imi plac si mie :)
Cu drag, Lavinia,
esti un musafir ca dupa inima mea :)

Anonim spunea...

superb !

gabi spunea...

Mersi frumos, Bogdan :)