vineri, 10 iulie 2009

Cum se pastreaza apropierea

Usor, fara durere, intocmai ca Pamantul

Intoarce-te dinspre lumina
si porneste singur spre mare.
Umbla de parca n-ai exista,
de parca n-ai avea nici ganduri,
nici respiratie nici priviri;
Inainteaza pe plaja cu vantul in piept
respira adanc - pe gura, prin ochi.
Imbraca-te in spatiu
si nu mai intinde ca odinioara pe palma
valul sfasiat de furtuna,
azvarlit spre ceruri si apoi coborat milostiv pe pamant.
Calca pe propriile tale rasfrangeri fluide.
Dantela algelor,
stelele confuze ale meduzelor,
linistea imbibata cu sare,
devenind treptat densa ca albastrul amurgului...
Singur, singur ca un pescarus,
masoara-ti singuratatea cu departare,
umbla cu vantul in piept
asa cum ti-am spus,
si apoi deodata, curat si liber, usor
intocmai ca Pamantul,
intoarce-te in imbratisarea privirilor tale.

(reedit)

Comunicare



Atunci cand il critici simte o durere, dar are ocazia sa invete ca se poate discuta despre un subiect cu seninatate chiar avand pareri diferite dar neincetand a aprecia discutia si pe cei implicati.

Nimeni n-ar vrea sa-si vada universul zdruncinat.


Fiindca simte ca e nou si original nu crede mai nimic din ceea ce il asiguri ca stii. Daca ar crede, s-ar simti schematizat sau incadrat in tipare. Ori el descopra de fapt ca este unic si pretios. Intimitatea lui are nevoie de respect si atunci cand o simte amenintata se va intoarce cu placere spre o terta persoana care i-ar putea da reculul necesar formarii unei opinii. In mod paradoxal dificultatile de comunicare sunt de fapt subtile semne de iubire traite de Adolescentul de ieri si de azi si orice raport de seducere este intr-un fel un raport de forta care implica neputinta de a gasi o pozitie intermediara. "Nu vreau sa par carcotas...dar din punctul meu de vedere ma deranjeaza ca ma contrazici, pentru ca... "
Si totul ramane o chestiune de nuanta !

marți, 7 iulie 2009

Cu gust de Olimp si drag de Paler

" Dar numai dupa ce coboram din Olimp avem amintiri. Cat timp ne-am aflat in el n-a contat decat clipa. Timpul e unul dintre ultimele cuvinte pe care le-am invatat, ca sa numim cu el tocmai regretul, iar melancolia am descoperit-o cand ne-am uitat in urma. Muntele fermecat si nemuritor al copilariei isi ridica nimbul stralucitor si pur tot mai departe. Acolo am fost asemenea zeilor, nemuritori, avand si defectele lor, indiferenta fata de greseli si indiferenta fata de timp. Nici nu banuiam ca sfinxul exista si asteapta sa-l intalnim. (...) Sau Olimpul e o nascocire a privirii intoarse inapoi. Inainte de a-i invidia pe zei am dorit sa ne epuizam pasiunile. Am intors capul numai cand am descoperit cum fuge timpul. Zeii nu sunt decat protestul impotriva mortii noastre umane. Trebuie sa recunoastem in ei o forma de egoism si de amanare" Octavian Paler/Mitologii subiective

Bucuroasa de sublimele experiente ale calatoriei lui Calin pe muntele Olimp, am recitit si recitez viziunea despre Iubire, Detasarea de ambitiile meschine, Viata in aer liber si Creatia - cele patru conditii ale fericirii, avand nostalgia si regretul pentru neputinta de a fi privit inainte mai mult decat inapoi.


Mesaje gresite



"Nu apartine" este o injunctie transmisa de parintii care nu tin cont de abilitatile, aptitudinile si interesele copilului iar acesta, pe cale de consecinta, va simti ca nu apartine niciunui grup, clase, popor si nu va putea avea un partener stabil. Va fi perceput din nefericire ca fiind un singuratic si nesociabil iar parintele il va eticheta ca fiind "timid", "dificil", "tapul ispasitor al familiei" sau...mai grav, i se va spune mereu ca este special.
Copilul poate accepta injunctia asa cum este, o poate modifica ingenios pentru a atenua impactul sau o poate refuza.
Sa revenim cateva clipe la copilul din noi si sa-l mangaiem usor pe frunte promitandu-i ca ii vom reda dreptul la apartenenta :)

Dans dupa ploaie


sursa foto

Si mi-a venit sa ma descalt un gand,
Cu talpa goala-n ierbi urmand suvoiul
Si destele-n tarana sa-mi afund
Ca radacini subtiri precum trifoiul,

S-absorb in mine sat divin din jos,
Sa-mi reinvie forta mea curata,
Pamantu-acesta sterp si noduros
Privindu-l cu tandretea de-alta data.

duminică, 5 iulie 2009

Adiere

Cararea cerbilor imi e carare,
Stog de trifoi ti-e inima.
Dar cine-mi spune mie, oare
Ce nume poarta lunca ta.

Felia de piatra cu-ochi reci
In crangul selvei se ascunde
Danseaza grindina cand treci
Ferindu-si gleznele rotunde.

E mult lastarul albastrui
Care-ti cunoaste dragul nume
Un tunet suna-n struna lui
De tine pomenind, anume.

Cantec

Tu, vino-aprinsa-n razele nocturne
Tu, vino-asterne-mi valul tau de lapte,
Tu, vino si canta-mi stralucita noapte.

Tu, noptii mele viata-i poruncesti
Si diminetii mele sa rasune,
Pe cantecu-mi pui palmele-ti ceresti
Si cantul implini-se-va, minune !

Cuvintele mele

Cuvinte-n suflet dormiteze-mi mie,
A tihnei clipa sanctuar sa-mi fie!
Inainte sa ne ceara lumea cantul,
Ca vinul fermenteze-ntai cuvantul
Spre-a dobandi buchetul si avantul.

Cuvintele mai coaca-se drept mere,
Deprindeti, prindeti totul in tacere
De mult s-au spus atat de multe
Trudita-i mintea oarba-n sfere oculte
Sub praf eretic nemaivrand s-asculte.

Cuvintele-ncolteasca-mi drept seminte,
Nu cantitati imi sunt spre trebuinte
Doar o pereche de cuvinte-s bune,
Al bucurie clopot, de minune
Sa-nceapa-n gravul suflet sa-mi rasune.

Nu ma incatusa

Nu ma incatusa in inel,
marea vine noaptea dupa el.
valurile sure la va mana pe urmele mele
sufletul sa-mi rascoleasca cu ele

imi va cere o jumatate din inima mea,
aceea care in chilimbar marea o asculta,
aceea care s-o inlantuie nu-i putere,
aceea care, intemnitata piere.

Nu ma incatusa in inel,
glasul pinilor salasluieste in el
tivesc pescarusii iar libelulele isi ascut zbarnaitul,
siniliile libelule ca antracitul
vor chema amaraciunea rasinei si-a apei, oricum
pe mine nu ma vor abate din drum.

aceea va fi cealalta, a doua jumatate din noi
careia ii e sortit sa fie luata inapoi.

Nu ma incatusa in inel,
marea vine dupa ursitul ei tel,
prin varfuri de pini vantul isi mantuie zelul,
imi va ramane numai inelul.

Iti va ramane numai inelul.

sâmbătă, 4 iulie 2009

Si barbatii plang cateodata

Ati observat ca barbatii au inceput sa planga din ce in ce mai des ? Au inceput sa-si accepte sensibilitatea si sa-si exploreze emotiile invatand sa le exprime. Daca plange la inceputul relatiei nu-ti ofera incredere in ceea ce priveste viitorul, dar daca se intampla dupa ce va stiti de mult si l-ai perceput ca pe un om puternic, lacrimile lui te tulbura. Asadar (Asa Dar) e o slabiciune cu moderatie iar plansul exprima cultura nu numai natura. Plansul traduce o anumita traditie culturala, mai degraba decat o chestiune de imbold interior prin care barbatii se diferentiaza de femei. Daca o femeie poate plange cu mai multa usurinta in public, pentru un barbat este dificil tocmai din cauza considerentelor culturale si temerii de a nu fi judecat. Barbatul, chiar daca indrazneste sa spuna ca este o persoana emotiva, are nevoie de ceva mai mult pentru a plange fiindca i s-a explicat in copilarie : "un barbat nu plange".