Usor, fara durere, intocmai ca Pamantul
(reedit)
Usor, fara durere, intocmai ca Pamantul
Publicat de
gabi
la
17:29
8
comentarii
Publicat de
gabi
la
16:26
4
comentarii
Publicat de
gabi
la
19:29
13
comentarii
Publicat de
gabi
la
13:56
12
comentarii

sursa foto
Si mi-a venit sa ma descalt un gand,
Cu talpa goala-n ierbi urmand suvoiul
Si destele-n tarana sa-mi afund
Ca radacini subtiri precum trifoiul,
S-absorb in mine sat divin din jos,
Sa-mi reinvie forta mea curata,
Pamantu-acesta sterp si noduros
Privindu-l cu tandretea de-alta data.
Publicat de
gabi
la
11:51
12
comentarii
Cararea cerbilor imi e carare,
Stog de trifoi ti-e inima.
Dar cine-mi spune mie, oare
Ce nume poarta lunca ta.
Felia de piatra cu-ochi reci
In crangul selvei se ascunde
Danseaza grindina cand treci
Ferindu-si gleznele rotunde.
E mult lastarul albastrui
Care-ti cunoaste dragul nume
Un tunet suna-n struna lui
De tine pomenind, anume.
Publicat de
gabi
la
15:47
16
comentarii
Tu, vino-aprinsa-n razele nocturne
Tu, vino-asterne-mi valul tau de lapte,
Tu, vino si canta-mi stralucita noapte.
Tu, noptii mele viata-i poruncesti
Si diminetii mele sa rasune,
Pe cantecu-mi pui palmele-ti ceresti
Si cantul implini-se-va, minune !
Publicat de
gabi
la
15:43
6
comentarii
Cuvinte-n suflet dormiteze-mi mie,
A tihnei clipa sanctuar sa-mi fie!
Inainte sa ne ceara lumea cantul,
Ca vinul fermenteze-ntai cuvantul
Spre-a dobandi buchetul si avantul.
Cuvintele mai coaca-se drept mere,
Deprindeti, prindeti totul in tacere
De mult s-au spus atat de multe
Trudita-i mintea oarba-n sfere oculte
Sub praf eretic nemaivrand s-asculte.
Cuvintele-ncolteasca-mi drept seminte,
Nu cantitati imi sunt spre trebuinte
Doar o pereche de cuvinte-s bune,
Al bucurie clopot, de minune
Sa-nceapa-n gravul suflet sa-mi rasune.
Publicat de
gabi
la
15:35
2
comentarii
Nu ma incatusa in inel,
marea vine noaptea dupa el.
valurile sure la va mana pe urmele mele
sufletul sa-mi rascoleasca cu ele
imi va cere o jumatate din inima mea,
aceea care in chilimbar marea o asculta,
aceea care s-o inlantuie nu-i putere,
aceea care, intemnitata piere.
Nu ma incatusa in inel,
glasul pinilor salasluieste in el
tivesc pescarusii iar libelulele isi ascut zbarnaitul,
siniliile libelule ca antracitul
vor chema amaraciunea rasinei si-a apei, oricum
pe mine nu ma vor abate din drum.
aceea va fi cealalta, a doua jumatate din noi
careia ii e sortit sa fie luata inapoi.
Nu ma incatusa in inel,
marea vine dupa ursitul ei tel,
prin varfuri de pini vantul isi mantuie zelul,
imi va ramane numai inelul.
Iti va ramane numai inelul.
Publicat de
gabi
la
15:28
6
comentarii
Publicat de
gabi
la
15:16
10
comentarii