Cum se pastreaza apropierea

Usor, fara durere, intocmai ca Pamantul

Intoarce-te dinspre lumina

si porneste singur spre mare.

Umbla de parca n-ai exista,

de parca n-ai avea nici ganduri,

nici respiratie nici priviri;

Inainteaza pe plaja cu vantul in piept

respira adanc - pe gura, prin ochi.

Imbraca-te in spatiu

si nu mai intinde ca odinioara pe palma

valul sfasiat de furtuna,

azvarlit spre ceruri si apoi coborat milostiv pe pamant.

Calca pe propriile tale rasfrangeri fluide.

Dantela algelor,

stelele confuze ale meduzelor,

linistea imbibata cu sare,

devenind treptat densa ca albastrul amurgului...

Singur, singur ca un pescarus,

masoara-ti singuratatea cu departare,

umbla cu vantul in piept

asa cum ti-am spus,

si apoi deodata, curat si liber, usor

intocmai ca Pamantul,

intoarce-te in imbratisarea privirilor tale.

(reedit)