Primăvară dinspre vară

Concurs

O primăvară ploioasă şi târzie îi desluşi pădurii, în margine, un frag pripit şi-un fluture adormit de atâta rouă. Cât ţinea ziua de mare fluturaşul se ameţea de flori pădureţe dar seara adăsta în tandreţe pe fragul său pripit. Deodată fluturele simţi cum aripile sale schimbă roua de culori spre nuanţe de frag verde-înflorit. Îndrăgostit şi fericit nu avu vreme să observe frumoasa vulpe ce abia aşteapta să guste cu plăcere din fructul fragului promis de şira spinării celui viezuit. Un foşnet şi un scheaun îl inştiinţară totuşi că locul acela ar putea fi năpădit.
Dar iată că urmară noi clipe de alint şi fluturele-adormit de rouă îsi coborî în verde odihna sa şi zborul spre fragul cel pripit. Dar vai, fluturele adormit de rouă, nu-şi mai gaseşte locul şi frumosul florilor pădurii aşternut. Din locul pur n-a mai ramas decât o groapă şi o coadă de vulpe neatentă la planul ei secret...care adormi atunci când săpă la strămutarea fructului ce-n capul ei urma sa fie ...cristalizatul infinit al foamei de cules.

Ploi de septembrie

foto

Cad iarasi prelungile ploi de septembrie,
prelungi ca soselele, nesfarsite ca asteptarea,
desirate ca adolescentii de azi.

Cararile mele si ale prietenei mele furnica,
secara, picnicurile si sperantele sunt invadate de ape
albinele coboara spre corolele florilor in acvalang.

Panza de paianjen e uda ca navodul pescaresc
pana si mustele sunt ciuciulete, ca niste cocote pe marile bulevarde,
tegumentul de plastic al manechinelor e umed de lacrimi adevarate.

Ah, prelungile ganduri ratacind printre ploi,
nesfarsit e drumul lor pana la sarbatoarea primaverii si pana la blandele ceturi,
ploile de septembrie se vaporizeaza in ele ca intr-o sauna.

Dar nu ceturile vin si nu tainele lor nepatrunse,
ci acuitatea perceptiei: zaresc deja omida subtire a zapezii
serpuind pe desfrunzitele crengi ale arborilor.

Bateti ploi de septembrie, bateti, am sa-mi incalt cizmele de cauciuc
si-am sa cobor cu voi impreuna - uite ca avem acelasi drum -
spre stramosii mei secerati in campie si ingropati in poiana sub frunze de maslin.

Racoare autumnala

Astazi universul s-a intors spre
inauntru.
Vrabia inghetata spre nimicul
cald
ce mai dainuie-ntr-insa,
blidul
spre supa linceda din
sine,
campul
vede prin miristea roscata
barba ce o va inalta la primavara spre cer.

Osanza
cauta sa dibuie locul
unde palpita candva
muschiul.
Eu
ma uit cum se inmultesc in mine,
ca niste microorganisme,
visele
zadarnice.

Pamantul alearga
cu ochii in oglinda
retrovizoare
curios daca ar izbucni sau nu
reactia nucleara
in cazul ca s-ar risipi pentru creatie
cat se creeaza pentru
risipa.

Samanta
priveste in sine
cu ochii mariti de
teroare:
ce voi deveni ?
gaza,
arbore,
floare,
om,
neom,
om,
neom ?

Flori, plante, viaţă

Imagini cat se poate de reale, necosmetizate

Unii zâmbesc acru. Alţii din vârful buzelor, de complezenţă adică.
Pentru cei care zâmbesc din atrii şi ventricule, pentru voi dragilor - desfătare de culoare şi lumină într-o micuţă grădină ca un murmur crud, spre copt.

Din inimă

foto

Am vrut azi să fiu eroică dar n-am reuşit.
Nu există motivaţie mai mare decât salvarea unei alte vieţi atunci când sănătatea îţi permite. De multe, foarte multe ori o facem în plan psihologic, însa există clipe când putem face mai mult. Gândiţi-vă la "infrăţirea" care ne atinge prin miligramele de sânge.

Sau voi nu veţi fi simţit niciodata nevoia
unei vieţi de frate în plus ?
Eu şi Azi nu am putut- (acel Azi cu valoare de substantiv comun spre propriu).
Nu mă întrebaţi cum m-am simţit după o lungă aşteptare la capătul căreia medicul mi-a spus că nu am voie nici acum, nici altădată. Pentru un fleac de boala "boierească" de cândva, care apucă să mă lase taman acum fără răspuns.
Azi mi-aş fi dorit sa fiu eroică.
TU ! TU cred că poţi s-o faci ! Şi te vei simţi de-un milion de ori mai sigur pe tine decât mine, acum.
Şi încearcă să nu mai laşi cuvintele să se transforme în fum.

N-a fost nimic interzis. Am vrut sa donez sange.

"Ariciul"

poze din terasa nepotului meu, oarecum vecin
cu Paul Gabor


"Ariciul" nu vrea curenţi de aer. El vrea doar soare şi musai înstropit dimineaţa, devreme...ar fi de preferat chiar puţin înainte de zori.

Şi dacă-i cactus, ce ?
Oricât de prea feroce apare armura lui de ţepi, el infloreste şi e mult prea superbul ornament din lumea tristă şi lipsită de culori. (Opţional, uneori).

Ciudata lume a cactuşilor vă poate dezvălui un farmec greu de egalat. Dar şi mai greu de
mângâiat.

Eu am

Eu am filtrele mele
voi aveti filtrele voastre.
De ce nu intelegeti ca iubirea
inseamna
doar zbor ?

Frumoasă Lună, rondă

Am zărit Luceafărul sau mi s-a părut, oh Lună, stăpâna nopţii şi a vietii onirice ! Dacă un dram de vis în plus o sa-ţi mai cer, tu crede... Tu iartă şi primeşte taină şi dor nespus şi nesupus lumii... mele de-acum. Şi mai cutează de primeşte-n plus iubirea ca şi veghea ta care m-adoarme şi trezeşte mult prea devreme noaptea în culcuş.

Luna rondă ca o mamă,
cerul nopţii ca un tort e
înţesat cu lumânari
sufletul, sub semnul forte
nu-şi încape între zări.

Aripi

Cand septembrie
cheama cocorii din mlastini,
lebedelor din parc li se reteaza aripile.

Intocmai cum, in vis, la picioarele noastre descind
aeronave
pe care n-am zburat niciodata,
in vis, spre lebedele albe coboara
aripi.

Deasupra
penele stralucitoare,
dedesubt
gingasul puf, in care noaptea
iti poti incalzi
pliscul.

Aripi
credincioase si
sigure.

Fireste,
aripile lebedelor vor creste la loc,
dar mai scurte,
de fiecare data mai scurte,
cu fiecare toamna mai scurte.

In fiecare toamna, sub ochii nostri
tineri barbati blajini
amputeaza
visele.

Ori de cate ori
primavara
contemplu trecerea lebedelor,
ma intreb daca
platita atat de scump,
frumusetea mai e
frumusete.

O forma de Iubire

Cand esti trist si obosit cred ca nu e bine sa te pozitionezi intre tampoane...de tren. Nu faci decat sa-ti amplifici nelinistea si sa-ti doresti apropierea garii pe-un peron launtric in care doar sangele propriu sa-ti spuna ce-ai putea pierde. Si pana la urma ce inseamna a pierde...pierderea - cand sabia se poate rupe in doua, in trei...si luciul ei pierzand sira spinarii sa se transforme in apa inverzind asfaltul.