
Cand septembrie
cheama cocorii din mlastini,
lebedelor din parc li se reteaza aripile.
Intocmai cum, in vis, la picioarele noastre descind
aeronave
pe care n-am zburat niciodata,
in vis, spre lebedele albe coboara
aripi.
Deasupra
penele stralucitoare,
dedesubt
gingasul puf, in care noaptea
iti poti incalzi
pliscul.
Aripi
credincioase si
sigure.
Fireste,
aripile lebedelor vor creste la loc,
dar mai scurte,
de fiecare data mai scurte,
cu fiecare toamna mai scurte.
In fiecare toamna, sub ochii nostri
tineri barbati blajini
amputeaza
visele.
Ori de cate ori
primavara
contemplu trecerea lebedelor,
ma intreb daca
platita atat de scump,
frumusetea mai e
frumusete.
miercuri, 2 septembrie 2009
Aripi
Publicat de
gabi
la
14:30
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)






4 comentarii:
"Fireste,
aripile lebedelor vor creste la loc,
dar mai scurte,
de fiecare data mai scurte,
cu fiecare toamna mai scurte" - încântător...
Lisandru,
multumesc!
Chiar ca exista oameni lipsiti de "infatuari puerile" care pot raspunde cu aceeasi placere atunci cand sunt deranjati placut de vizita.
Fericire, oameni buni !
"ARIPI CREDINCIOASE ŞI SIGURE"
INEVITABIL M-AM DUS CU GÂNDUL LA PRIETENIE, LA PRIETENI, LA CEVA PE CARE TE POŢI BAZA ÎN ORICE SITUAŢIE...
PUPICI GEANINOŞI PESTE NORMĂ!
Geanina,
draga mea,
ma umplu de bine cand apari cu suras si roua de bine.
Prietena draga !
Trimiteți un comentariu