Inimi si ratiuni

Ce inseamna a incerca sa ajuti o alta persoana ? Deseori, acest lucru pare mai mult dorinta de a schimba pe cineva decat a vrea sa-i oferi respectul si dragostea ta in mod neconditionat

Este o diferenta mare si extrem de semnificativa intre a incerca sa schimbi pe cineva si a-l ajuta. Daca vrei sa ajuti pe cineva, atunci il ajuti sa fie el insusi; cand incerci sa-l schimbi, incerci sa-l transformi conform ideilor tale. Incercarea de a schimba pe cineva reprezinta dorinta de a-l face o copie la indigo. Nu te intereseaza persoana respectiva; ai o anumita idee, un ideal si incerci sa modifici persoana aceea in conformitate cu idealul tau. Idealul este mai important, fiinta umana adevarata nu este importanta deloc.

Aceasta incercare este violenta, este o agresiune, un efort de a-l distruge pe celalalt. Nu este dragoste, nu este compasiune. Compasiunea permite intotdeauna celuilalt sa fie el insusi. Compasiunea nu este o directie, ea este un climat, iti da energie. Dupa aceea te poti misca. Fiecare individ este un scop in sine. Nu il folosi ca pe o unealta. Daca incepi sa sacrifici fiinta umana, acela nu este ajutor.

Impartaseste din fiinta ta, dar lasa-l pe celalalt sa isi implineasca destinul. Acel destin este necunoscut.

Ajuta, da energie, iubeste. Accepta-l pe celalalt si da-i sentimentul ca este binevenit. Nu-i da sentimentul de vinovatie, nu-i da ideea ca este condamnat. De cate ori ti se spune sa fii ca altcineva, tu NU ESTI ACCEPTAT. Nu esti binevenit, esti un instrus. Daca nu devii altcineva nu esti iubit. Ce fel de dragoste este aceasta, care te distruge si te vrea doar cand devii fals, prefacut ?

Tu poti, in mod autentic, doar sa fii tu insuti. Tot ce este in plus este falsitate, restul vor fi doar masti, personalitati, dar nu esenta ta.

Deci oricine incearca sa te faca sa fii altcineva si iti spune: "Te voi iubi daca devii precum...Hristos" (sa zicem), nu te iubeste. Se poate sa-l iubeasca pe Hristos, dar pe tine te uraste. Si dragostea pentru Hristos se poate sa nu fie nici ea autentica, pentru ca daca l-ar iubi cu adevarat pe Iisus, ar fi inteles unicitatea absoluta a fiecarui individ.

Daca ai iubit pe cineva, ai declansat in tine un tip diferit de viziune. Vei iubi acea persoana, o vei ajuta sa devina absolut orice poate sa devina. Nu te vei astepta la nimic altceva. Toate asteptarile sunt condamnari, negari si respingeri. Tu doar vei darui dragostea ta - pentru nicio rasplata, pentru niciun rezultat.

Pur si simplu vei oferi ajutor, fara sa ai viitorul in minte.

Cand se revarsa fara sa aiba vreun viitor, dragostea este o energie imensa. Cand exista fara nicio motivatie, dragostea ajuta si nimic nu ajuta asemenea ei. In momentul in care simti ca cineva te accepta asa cum esti, te simti echilibrat. Cel putin o fiinta umana te accepta neconditionat. Acest lucru iti da sentimentul ca esti acasa. Deci oricine iti spune: "schimba-te, fii altcineva" te impinge tot mai departe de casa ta. Vei deveni fals, vei purta masti. Vei avea personalitati, caracter si o mie de alte lucruri, dar nu vei avea suflet; nu vei avea esentialul.

OSHO

Parabola iertarii

Cand Bankei s-a retras pentru saptamanile sale de meditatie, invatacei din toate partile Japoniei au venit sa participe. In timpul uneia dintre aceste adunari, un discipol a fost prins furand. Fapta i-a fost adusa la cunostinta lui Bankei, cu propunerea ca inculpatul sa fie alungat din scoala. Bankei nu a aratat importanta cazului. Mai tarziu, discipolul a fost prins infaptuind ceva similar, dar din nou Bankei nu s-a aplecat asupra problemei.

Aceasta atitudine i-a infuriat pe ceilalti discipoli, care au facut o petitie prin care cereau excluderea hotului, declarand ca, altminetri, ei vor pleca cu totii. Dupa ce Bankei a citit petitia, i-a chemat pe toti la el.

-Sunteti niste frati intelepti, le-a spus el. Stiti ce este bine si ce este rau. Puteti merge sa studiati in alta parte daca vreti, dar acest sarman frate al vostru nu stie nici macar ce este bine si ce este rau. Cine il va invata daca nu il invat eu ? Il voi opri aici chiar daca voi toti veti pleca.

Un torent de lacrimi a spalat fata celui care furase. Toata dorinta de a fura disparuse.

Iata misterul vietii. Niciodata sa nu te simti perfect si niciodata sa nu pretinzi ca ai dreptate - sa nu te lasi prins niciodata in capcana asta. Si niciodata sa nu gandesti despre cineva ca greseste, pentru ca aceste doua lucruri merg mana in mana - daca te simti corect, ii vei condamna intotdeauna pe altii si vei gandi ca altcineva greseste. Nu condamna vreodata pe cineva si nu te lauda vreodata; altfel vei pierde. Accepta oamenii asa cum sunt. Daca gresesc, sufera, iar daca sunt corecti sunt binecuvantati. Dar cine esti tu sa-i judeci ?

Faptul ca ii judeci pe altii face ca ego-ul tau sa creasca. De aceea oamenilor le place sa vorbeasca despre greselile altora - le da sentimentul ca ei sunt corecti. Oamenii vorbesc despre pacatele si despre crimele altora, despre toate relele din vietile altora. Exagereaza si le place - toate acestea le dau senzatia de "eu sunt un om bun". Dar tocmai acest sentiment va fi o bariera pentru ei.

Fii plin de compasiune, fii inteligent, fii iubitor. Nu ii judeca pe altii. Si nu incepe sa te crezi corect, nu te considera niciodata un sfant. Sa nu devii niciodata "Sfintia sa". Niciodata.

Ramai un obisnuit, ramai un necunoscut.

Si in statutul tau de nimeni vine musafirul esential...in starea ta de nimeni, tu devii gazda.

Despre dorinta

Un om s-a dus la Buddha:

- As vrea sa ajut oamenii. Invata-ma.

Buddha s-a uitat la el si s-a intristat profund. Omul era incurcat, confuz. L-a intrebat:

- De ce te-ai intristat ? Am spus ceva gresit ?

Buddha i-a raspuns:

- Cum ai putea sa juti oamenii ? Nu te-ai ajutat nici macar pe tine! Vei putea doar sa le faci rau in numele ajutorului.

Intai, adu lumina in interiorul fiintei tale. Lasa-i flacara sa iti insufleteasca constiinta...iar apoi nu vei mai pune niciodata aceasta intrebare. Dupa aceea, insasi prezenta ta si tot ce vei face vor fi, in mod firesc, de mare ajutor.

Dorinta este dorinta. Nu exista nici dorinta materiala, nici dorinta spirituala. Este o pacaleala a ego-ului aceea de a ajuta oamenii, si de a deveni mai sfant decat ceilalti. De a deveni mai intelept decat ceilalti - tu stii, iar ei nu stiu. Tu vrei sa ajuti pentru ca ai ajuns unde trebuie, ei sunt doar niste ignoranti care se impiedica in intuneric, iar tu vrei sa le fii lumina calauzitoare. Daca exista dorinta aceasta, atunci nu ii vei putea ajuta - si nu te vei ajuta nici pe tine. Raul va fi dublat. Este o sabie cu 2 taisuri; ii va taia pe ceilalti si te va taia si pe tine.

Totusi exista un tip de ajutor, care nu vine din dorinta, care nu rasare din nicio proiectie a ego-ului. Acest tip de ajutor, acest tip de compasiune apare numai la apogeul meditatiei, niciodata inainte. Cand a venit primavara in constiinta ta, cand toate florile din lume sunt inlauntrul tau, mireasma incepe sa-i atinga si pe ceilalti. Nu trebuie sa-ti doresti asta - de fapt, nu ai cum s-o impiedici. Chiar daca ai vrea sa impiedici imprastierea sa, nu poti. Va ajunge inevitabil la ceilalti. Va fi ca o lumina in viata lor, va fi crainicul unor noi inceputuri - nu pentru ca tu vrei asta, ci pentru ca esti transformat.

OSHO

Povestiri Zen

Prima poveste:

Intr-o zi de iarna, un samurai s-a prezentat la templul lui Eisai, rugandu-l:

- Sunt sarac si bolnav, iar familia mea moare de foame. Te rog, maestre, ajuta-ne.

Cum era dependent de putinii bani pe care-i primea de la vaduve, viata lui Eisai era foarte austera, si nu avea nimic de daruit. Tocmai se pregatea sa-i spuna samuraiului sa plece, cand si-a adus aminte de imagin ea lui Buddha Yakushi din salon. Ridicandu-se spre ea, el a smuls nimbul de aur si i l-a daruit samuraiului.

- Vinde asta, a spus Eisai. Ar trebui sa te ajute pentru o vreme. Zapacit, dar disperat, samuraiul a luat nimbul si a plecat.

- Stapane! a strigat unul dintre discipolii lui Eisai, este un sacrilegiu! Cum ai putut sa faci asa ceva ?

- Sacrilegiu ? Ei, asta-i! Doar am dat un folos, ca sa zic asa, mintii lui Buddha, care este plina de dragoste si mila. De fapt, daca l-ar fi auzit pe acel samurai, el insusi si-ar fi taiat un madular pentru el.

O poveste simpla.

Dar extrem de semnificativa.

In primul rand, chiar daca nu ai nimic de daruit, uita-te din nou. Intotdeauna vei gasi ceva de daruit. Chiar si atunci cand nu ai nimic de dat, vei gasi intotdeauna ceva. Este o chestiune de atitudine. Daca nu poti darui nimic, cel putin poti zambi, daca nu poti sa dai ceva, cel putin poti sa stai de vorba cu acel om si sa-l tii de mana. Nu este neaparat nevoie sa-i dai un lucru, ci este nevoie sa daruiesti.

Acest Eisai era un calugar sarac, asa cum sunt calugarii budisti. Viata sa era foarte austera si nu avea nimic de dat altcuiva. In mod normal, este un sacrilegiu absolut sa iei nimbul statuii lui Buddha si sa-l dai altcuiva. Niciun om asa zis religios nu ar concepe asa ceva. Doar cineva care este cu adevarat religios ar fi facut-o. Fiindca compasiunea nu cunoaste reguli; ea este deasupra oricaror reguli. Nu se supune niciunei formalitati.

Apoi, deodata, Eisai si-a amintit de imaginea lui Buddha din salon.

In Japonia, in China, se aseaza un nimb de aur in jurul capului lui Buddha, pentru a simboliza aura din jurul capului sau. Deodata Eisai si-a amintit de ea - in fiecare seara el trebuie ca se inchina la aceeasi statuie.

Chiar si sa atingi statuia este un sacrilegiu, iar el a indepartat nimbul.

Compasiunea este infinit de potrivita, astfel incat absolut orice ai face din compasiune devine automat potrivit.

Sa intelegi este altceva decat doar sa urmezi.

Cand urmezi ceva devii aproape orb; in acest caz, sunt reguli care trebuie respectate.

Daca intelegi, le urmezi asemenea, dar nu mai esti orb.

Fiecare moment decide, in fiecare moment constiinta ta raspunde, si orice faci este corect.

Iubirea care invinge moartea - Invierea Domnului

Lumina da-ne Doamne,
Si multa intelepciune,
Un strop de fericire,
Un gand de bunatate,
Iar Noaptea Invierii,
Un prag spre TINE fie,
Adevarat sa-l facem,
Cu sufletu-mpacat,
Caci pentru omenire,
Hristos a Inviat!

Compasiunea

"Buddha Gautam nu este doar iluminat, ci un revolutionar iluminat. Grija lui fata de lume, fata de oameni, este imensa. El si-a invatat discipolii ca, atunci cand meditezi si simti cum linistea, seninatatea si o bucurie adanca clocotesc in fiinta ta, sa nu le tii doar pentru tine; impartaseste-le cu intreaga lume. Si nu te ingrijora: cu cat vei da mai mult, cu atat vei deveni capabil sa obtii mai mult. Gestul de daruire are o importanta enorma, odata ce stii ca, daruind, nu micsorezi cu nimic ceea ce este al tau; dimpotriva, iti multiplici experientele. Dar cine nu a simtit niciodata compasiunea, nu a aflat secretul daruirii, nu stie secretul impartasirii.

S-a intamplat odata ca unul dintre discipolii lui Buddha, un laic, sa spuna:

- O voi face...dar cu o singura exceptie. Voi darui toata bucuria mea, toata meditatia si toate comorile sufletului meu intregii lumi...cu exceptia vecinului meu, fiindca acest om este foarte rautacios.

Vecinii intotdeauna ne sunt dusmani. Buddha i-a spus:

- Atunci uita de intreaga lume, pur si simplu daruieste totul vecinului tau.

Omul era cam incurcat:

- Ce vrei sa spui ?

Buddha i-a raspuns:

- Daca ii vei putea darui totul vecinului tau, abia atunci vei fi eliberat de aceasta atitudine antagonista fata de fiinta umana"

OSHO

Tantra

Desi exista multe rauri, ele sunt unul in mare;
Desi pot fi multe minciuni, un adevar le va invinge pe
toate.
Cand apare Soarele, intunericul,
Oricat de profund, va disparea.

Otrava si nectarul sunt doua aspecte ale aceleasi energii; tot asa sunt si viata si moartea - si tot ce apartine acestei lumi: ziua si noaptea, dragostea si ura, sexul si supra-constiinta.

Tantra spune: nu condamna niciodata nimic; atitudinea de condamnare este o atitudine stupida. Condamnand ceva, te lipsesti de o posibilitate disponibila pentru tine, in incercarea de a transforma inferiorul din fiinta ta in superior. Nu condamna nororiul, pentru ca lotusul creste in norori.

Aspirantul spiritual, va ajuta noroiul sa-si elibereze lotusul.

Inteligenta umana

"Daca cineva vrea sa devina lider, trebuie sa faca un lucru - sa-ti distruga, cumva, inteligenta. Sa te clatine din radacini, sa te faca sa-ti fie frica.Trebuie sa te faca sa nu mai ai incredere in tine - asta e o conditie indispensabila. Daca esti inteligent, iti rezolvi singur problemele. De fapt, orice probleme apar in viata, tu ai mai multa inteligenta decat problemele. Inteligenta este o provizie, un dar al naturii. Daca vrei sa distrugi inteligenta cuiva, mai intai trebuie sa creezi frica; creeaza iadul si fa-i pe oameni sa se teama. Trebuie creata teama si trebuie creata lacomia. Te va mira sa afli ca un om inteligent nu e niciodata lacom. Lacomia este caracteristica lipsei de inteligenta, marginirii. Aduni provizii pentru ziua de maine pentru ca nu ai incredere ca maine ai sa fii in stare sa ataci viata, altfel de ce ai stoca ? Devii avar, devii lacom pentru ca nu stii daca maine inteligenta ta o sa faca vietii sau nu.

Persoana inteligenta este pe deplin satisfacuta de ceea ce e posibil. Ea munceste pentru ceea ce este probabil, niciodata pentru ceea ce este improbabil sau imposibil. Ea priveste viata asa cum e, cu limitele ei. Nu e perfectionista. Perfectionistul e nevropat. Daca esti perfectionist ai sa ajungi nevropat.

De exemplu, daca iubesti o femeie si ii ceri fidelitate absoluta, ai sa innebunesti si o sa innebuneasca si ea. Lucrul asta nu e posibil. Fidelitatea absoluta inseamna ca ea nici macar sa nu se gandeasca, nici macar sa nu viseze la alt barbat, ori asta nu e cu putinta. Cine esti tu ? de ce s-a indragostit ea de tine ? Pentru ca esti barbat. Daca poate sa se indragosteasca de tine, de ce nu poate sa se gandeasca la altii? Posibilitatea asta ramane deschisa. Si cum o sa se descurce daca vede un barbat frumos trecand pe langa ea si in ea se aprinde dorinta ? Chiar si numai daca spune "barbatul asta e frumos" tot dorinta inseamna. Spui ca ceva e frumos numai atunci cand il consideri demn de a fi posedat, demn de a te bucura de el. NU esti indiferent.

Daca ceri fidelitate absoluta, atunci o sa existe un conflict, si vei ramane banuitor. Vei ramane banuitor fiindca te cunosti pe tine - tu te gandesti la alte femei, deci cum poti sa ai incredere ca femeia ta nu se gandeste la alti barbati ? Tu stii la ce te gandesti tu, asa ca stii ca si ea se gandeste la aceleasi lucruri. Apare neincrederea, conflictul, chinul. Acea iubire care era posibila a devenit imposibila din cauza unei dorinte imposibile.

Oamenii cer ceea ce nu se poate. Vor siguranta pentru viitor, ceea ce nu e posibil. Vor siguranta zilei de maine - ea nu poate fi garantata. Omul inteligent stie ca asta nu e in firea lucrurilor, a vietii. Viitorul ramane deschis - banca poate da faliment, sotia poate fugi cu alt barbat, sotul poate sa moara, copiii se pot dovedi nedemni de aspiratiile parintilor. Cine stie ce se va intampla maine ?

Poti sa te imbolnavest, poti sa ajungi infirm.

Cine stie ce va fi maine ?

Sa ceri siguranta zilei de maine inseamna sa traiesti constant cu frica in suflet.

Dorind siguranta viitorului iti distrugi prezentul, care este singura viata disponibila."

OSHO

Fantasmagorii

De ce este nevoie de atata teroare si violenta inventata, daca exista destula in buletinele de stiri, iar viata noastra nu e decit o inlantuire de frica si stres? Asa se intreaba, retoric, adversarii filmului de groaza. Cei mai bisericosi invoca pretinsa natura necurata a imaginilor respective si anumite implicatii satanice in difuzarea si consumarea acestora. Ceilalti insa se lasa cu o placere fascinanta – iar citeodata chiar isterica si dezechilibrata – in mreaja intinsa de vampiri, fantome, morti vii, psycho-killeri, doctori dementi si alte creaturi ce apar pe „ecranul infernal”.
Imi amintesc de un caz amuzant, la care am fost martora acum citiva ani, la cinematograful „Patria”, in timpul vizionarii unui film de groaza („Boogeyman”) – o pelicula mai curind mediocra, in care era vorba de un spirit malefic. Cu multa intelegere din partea spectatorului, mizanscena putea provoca unele frisoane. Chiar in fata mea, sedea un „domn” tipic orasului nostru, gratie tunsorii scurte care-i dezgolea, cu generozitate, cutele groase de la ceafa, si mobilului cu sunetul dat la maxim. In timpul filmului, el raspundea din cand in cand la telefon, cu o voce ragusita si virila. Intreaga-i vigoare masculina insa nu l-a impiedicat sa scoata un tipat lung si ascutit in momentul paroxistic al filmului, cand o mumie infofolita iesise, printr-un sofisticat efect de montaj, dintr-o debara intunecata.Simtind dintotdeauna nevoia de spaima, omul a inventat, de-a lungul secolelor, povestiri infricosatoare. Inaintea aparitiei cinematografului, aceasta functie era asumata de legende, mituri, basme si alte „productii” folclorice. Frica a fost si mai ramine o componenta majora a experientei umane, in pofida eforturilor diferitelor civilizatii de a o depasi. Omul este, prin excelenta, fiinta care se teme. Dar, spre deosebire de animale, care nu simt decit frica de a fi devorate, omul este bintuit de nenumarate temeri. Sute de spaime „firesti” – ca cele fata de fortele naturii (obscuritate, catastrofe naturale, fenomene atmosferice, apa s.a.), fata de Celalalt (semeni din alt grup, de alta rasa sau de alt sex), fata de boli, foamete, razboaie, nebunie sau chiar si de lupi - sunt dublate de asa zisele temeri supranaturale. Frica de diavol, care a bintuit omenirea zeci de secole, teroarea mortilor (fantome, vampiri, zombi, spirite), a sfirsitului lumii, a vrajitoarelor si a vircolacilor, teama de pisicile negre, de femeile in alb sau de Barba Albastra par sa nu aiba o explicatie rationala imediata.

In definitiv, filmul de groaza este, ca si toate celelalte istorisiri inspaimântatoare, o incercare de a organiza si de a stapini manifestarile fricii. Fiindca, povestindu-ne unul altuia temerile, intr-un fel, ne eliberam de ele. Relatarile terifiante – literare, teatrale sau cinematografice – reprezinta o transpunere a fricii in termeni narativi, menita sa ne domine si sa ne controleze spaima, asigurând echilibrul psihologic atit al individului, cit si al grupului. Privit din aceasta perspectiva, filmul horror are o functie psihoterapeutica si trebuie vazut ca o expresie artistica fireasca si chiar necesara. Frica exprimata si reprezentata isi pierde din intensitate, pe cind cea refulata, negata sau uitata este mult mai amenintatoare - scapand de acest control al constientului, aceasta submineaza sanatatea psihica a oamenilor. Astfel, un bun film de groaza este, inainte de toate, o reflectie asupra naturii raului in lume si o posibila explicatie a acestuia. Asemenea filme comporta aproape intotdeauna si o miza morala.

Despre obsesii

Obsesia mentala devine experienta de viata, chiar daca nu respecta intru totul forma gandurilor noastre.

Daca ne trezim obsedati de faptul ca trecem printr-o perioada dificila, suferim, avem sentimentul pierderii sau al esecului, in viata de zi cu zi aceste ganduri pot lua diferite forme.

Gandurile noastre creeaza emotii, deci energie, iar energia emotionala "atrage" apoi in experienta forme diferite ale obsesiei noastre. Sentimentul pierderii sau sentimentul ca ne merge prost poate atrage experiente traumatice. Veti simti ca exista o inlantuire interesanta de stricaciuni in perioade scurte, iar acesta inlantuire de "pierderi" tradeaza existenta uneor energii provenite din obsesia mentala amintita. Asa cum functionea si proverbul "un necaz nu vine niciodata singur" :)

Felul in care percepem pierderea devine cheia schimbarii mentale, mutandu-ne intr-un punct al acesteia in care putem vedea ca ceea ce se strica poate fi reparat, recuperat sau inlocuit cu altceva. Obsesia de tipul "nu am bani, nu-mi merge bine, sunt bolnav, sunt incapabil sau nu pot face lucrul pe care mi-l doresc" va atrage in experienta situatii ce vor reflecta obsesia cu pricina.

Obsesia de la nivelul mintii coboara in experienta si atunci cand se afla la acest nivel, puterea noastra de a o modifica devine mai dificila. Astfel...

Obsesia mentala de a nu avea bani devine experienta reala de a nu avea bani. Obsesia mentala de a nu avea acces la iubire, devine aceasta experienta.

Daca gandim repetat "nu am bani" si facem aceasta ani intregi, procesul invers (in conditiile in care chiar avem bani) vizeaza un proces prin care ne convingem propria minte de faptul ca "avem bani". Sau "am iubire" sau "am ajutor". Ce ai nevoie sa ai si nu ai primit pentru ca ai gandit prea mult timp, prea intens, prea obsesiv "nu am".

7 Plus