Suferim pentru ca iubim? Suferim pentru ca nu suntem iubiti?
Suferim pentru ca nu putem iubi? Suferim pentru ca nu ne vedem dragostea recunoscuta si apreciata? Suferim pentru ca ne facem griji din cauza celor pe care ii iubim? Suferim pentru ca ne plictisim de cei pe care ii iubim?
De ce oare suferim?
Postări
8 comentarii:
Suferim numai daca vrem sa suferim si daca ne place asta. Ne lasam dusi de valul durerii si facem din suferinta o forma de catharsis extrem. Cel putin eu asa cred.
:) imi plac ntrebarile astea..
uite un raspuns:
.. suntem exclusiv rezultatul propriilor alegeri...
tot cam cea zis maria, numai ca ea zice ca suferimta ne purifica.. nu tot timpul.. nevoia te invata, dar nu aduce linistea sufleteasca...
cel putin eu asa cred.. :)
Dintr-o perspectiva romantica, suferinta este purificatoare.
...dar,sa nu uitam de functia empatica a suferintei care reprezinta capacitatea de identificare, prin traire, cu alte persoane. De multe ori,
experientele noastre de viata ne constientizeaza ceea ce simt cei din jurul nostru...
dah, inca un post care se potriveste cu starea mea sufleteasca ... imi vine sa spun te iubesc si sa imbratisez pe oricine ... sunt fericita intr-un mod ciudat .
deci si pe tine te iubesc >:D<
@ Maria draga.Fara suferinta nu obtii creatie si tu stii mai bine ca mine.
@Blur - It is true!
@ Tami, multumesc mult.Sunt onorata!
Suferim fiindca fiinta variaza, suferim fiindca nu suntem axati pe o linie constanta, participam zilnic la schimbari interioare, schimbari de stare, de principii, de nevoi, prioritati, cai verzi pe pereti, suferim fiindca ne facem din departari un tel, timp in care fericirea ne trece pe sub nas, fara ca noi sa o adulmecam macar
@ Cristia...de acord cu cele spuse din perspectiva pur pragmatica :)
Sunt însă persoane despre care credem că suferă, dar care stiu cum să se comporte în fata suferintei, anihilând-o. Un medic român, care crede în Dumnezeu, spunea că sunt două lucruri pe care omul nu le poate face fără credinta în Dumnezeu: să crească copii buni si să suporte o mare suferintă. Eu cred, de asemenea, că cei ce au de purtat o cruce grea, au si puterea de o duce usor. Ei primesc partea lor de suferintă,stiind că dacă Domnul a îngăduit-o, nu e în zadar. Poate că nu e important să stim de unde vine suferinta, ci să stim cum să o primim fără să ne revoltăm. "Dacă tot trebuie să suferim, măcar să nu suferim zadarnic". Pentru a putea folosi suferinta spre binele său, omul trebuie să creadă că suferinta are un sens pentru el, chiar dacă pe moment nu întelege. De fapt, cel care întelege si stie cum să suporte suferinta, nu mai suferă.
As spune că suferinta e o realitate pe care avem dreptul să o evităm, dacă putem, o problemă pe care avem dreptul să o rezolvăm, dacă ne stă în putintă, dar să folosim suferinta care ne este dată pentru progresul nostru spiritual.
Dacă nu putem să ne întelegem propria suferintă, nu vom putea întelege nici suferinta celorlalti.
Trimiteți un comentariu