marți, 13 mai 2008

Ce simt eu ?


Motivul esential al faptului ca nu ne vindecam prin "experientele vietii", ba - mai mult - sfarsim prin a ne scufunda in boli tot mai grave, in ura, in iritare, in agresivitate, in deprimare sau in orice altceva de acest fel - este acela ca percepem experienta privind in afara noastra, in loc sa privim in interior. Starea de constiinta actuala a omului - adesea chiar si a celui care a atins un nivel spiritual mai inalt - il determina sa perceapa "experienta negativa" ca venind din exterior sau de la altcineva. In virtutea unui tipar perpetuat de-a lungul a mii de ani si existent in inconstientul colectiv ca o entitate puternica si stabila, care ne arata si pare sa ne dovedeasca faptul ca ceilalti sunt rai cu noi, se comporta urat, ne urasc ori ne afecteaza prin faptele lor, cand percepem ca "vinovatul este in afara noastra", hranim tiparul amintit. Si, desigur, nu beneficiem de puterea vindecatoare a exeprientei imediate. Conditia esentiala a vindecarii sufletului si a mintii, a purificarii lor de negativitate in sensul profund al cuvantului, este ca, in timp ce trecem printr-o situatie de viata stresanta sau susceptibila a ne imprima tendinta de a invinovati, a simti vinovatie, a agresa, a uri, etc, sa ne punem intrebarea: "Ce simt eu acum?".

Aceasta presupune a abandona intrebarea obisnuita :"Ce sa fac eu acum?" Pentru ca noi percepem agresorul in afara noastra chiar si atunci cand avem o frica de fantome sau o teama de viitor (in aceste situatii nu percepem ca trebuie sa vindecam frica proprie) nu putem vedea ce simtim si ca, de fapt, ceea ce ne face rau instantaneu este propriul sentiment de frica.

Ne face rau imediat atunci cand ne certam cu cineva,dar vinovat,in mod real,nu este acel cineva, cat ceea ce simtim noi in timp ce ne certam. A proiecta in continuare vina asupra altuia pentru senzatiile din orice experienta de viata inseamna a ne perpetua bolile sufletului, ale trupului si a perpetua starea de inconstienta.

In loc de intrebarea "ce sa fac?", sa ne punem intrebarea "ce simt?" si apoi sa privim spre oamenii care ne creeaza problemele, incercand sa intelegem motivatiile lor emotionale.

Pentru ca orice actiune ar face un om asupra noastra, aceasta are o motivatie emotionala in interiorul acelui om si, in realitate, efectul se reflecta instantaneu asupra lui. A intelege motivatiile celuilalt, a "vinovatului" inseamna deja, a accesa mental in interiorul nostru un punct de vedere mai relaxat si, odata cu el, trairi pozitive.

Orice experienta depasita altfel decat prin ameliorarea trairilor interioare devine un adaos de boala peste sufletul nostru, ceva ce, mai devreme sau mai tarziu, va veni din nou in viata noastra.

4 comentarii:

Anonim spunea...

A arunca vina asupra cuiva fara sa tii cont de ceea ce simte, fata de motivatia lui interioara e ca si cum ai vedea doar o fata a monezii.
E ca si cum ai spune "eu am dreptate" fara sa fii cercetat daca exista si alte perspective in afara de cea pe care o vezi tu.

gabi spunea...

Da Iulia, tu ai aratat un alt mod de a refuza sa privesti in tine insuti. Pe de alta parte, exista situatii in care autocontrolul se prabuseste iar individul cade in capcana egotismului. Eu nu pun etichete pe oameni, sau daca o fac, incerc sa pun din acelea care se pot dezlipi usor.
Mi-ar placea sa lasi linkul unde sa te poti citi si eu :)

Anonim spunea...

Ai ajuns si tu pe blogul meu candva ;)

Te mai asptept :)

gabi spunea...

Sigur voi reveni. Ai un blog foarte bun !