Atunci cand un om ajunge sa nu mai aiba indoieli, el risca suspendarea intr-o cunoastere limitativa.
De multe ori, fara rost trantim usile “custilor” in speranta ca aerul ermetic ne va reda ideea de libertate. In acele momente nu mai vrem sa ne simtim stingheriti si limitati de sentimentele celorlalti, pentru ca ne indragim foarte mult panza de paianjen, iar tot ce se afla in exteriorul ei pare primejdios. Uitam ca nu putem sa ne simtim cu adevarat liberi, decat traversand puntile dintre noi si noi, si cele dintre noi si lume.
duminică, 11 ianuarie 2009
Beautiful Things
Publicat de
gabi
la
20:13
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)






4 comentarii:
De foarte multe ori, nici nu realizam cat este de mica distanta dintre "noi si noi sau noi si lume". Si ne place atat de mult sa alergam in cerc si sa nu vedem tocmai " lucrurile frumoase", incat stau si ma intreb daca acestea nu se vor supara intr-o zi pe noi si ne vor intoarce spatele !
Spre binele nostru , imi doresc sa ramana langa noi ! :)
:))) Da, Viviana, faina exprimarea ta. Daca se vor supara ? :)
moartea nu poate nimeni s-o-nvingâ
ea biruie trupul, în luptă nedreaptă
încercă, tu, trecătorule în astă viaţă
să laşi urme, ce ea, nu poate să ucidă
Moartea ne va face mai buni, doar cu ceea ce lăsăm dupa noi.
Citate de Viorel Muha
http://autori.citatepedia.ro/de.php?a=Viorel+Muha
http://milenium-art.blogspot.com/
Domnule Muha,
aveti dreptate.
multumesc de vizita!
Trimiteți un comentariu