Nu va incredeti niciodata in cei
ce va fagaduiesc sa va insoteasca
pana la capatul lumii.
Rareori se tin de cuvant;
incep sa gafaie,
cad
si in cele din urma trebuie sa-i carati
in spinare.
Sa va insoteasca
pana la prima bucurie,
pana la proxima
lacrima.
Candva am dat crezare
unui astfel de
legamant.
Omul si-a tinut
fagaduiala.
A ajuns
la tinta.
S-a aplecat deasupra abisului
de la capatul lumii
sa vada daca sosisem.
Daca eram acolo,
in adanc.
Postări
22 de comentarii:
Profunda experienta!
Insusi drumul pana la capatul lumii e dovada de sacrificiu si devotament.
Dar care este capatul lumii? Stie cineva?
Sunt sigura ca l-ai atins, "Raza de soare", cu viteza luminii!
Multumesc Pescarus drag.
Capatul lumii e probabil capatul trairilor interioare si da, l-am atins.
Probabil ca vor mai exista "capete de lume" in traictoria vietii traita nelimitat.
Fiecare clipa imi releva acest sens prin imbogatire si innoire.
eu ii apreciez intentia laudarosului...
momentul in care se opreste arata locul in care lumile noastre se despart. eu un capat, n-o fi un capat de lume :) adica de lume de-a mea....
Da Jane,
traseele pot devenit subtil necongruente :)
iar "laudarosul" se va bucura in continuare de capatul lumii sale.
Devenim prea gravi ?
imi place sa cred ca Nu, arogandu-mi doar o placere meditativa :)
Thanks darling :)
Din fericire, încă nu am gădit pe nimeni care să promită că va merge alături de mine până la capătul lumii. Încă n-am trăit dezamăgiri mari...
Jane,
in fiecare zi fug de un abis care ma haituieste.
Asta da, conditie fizica :)
Dar, e abisul meu.
Gabi
abisul fuge dupa tine?
tu ii arati calea pe care o urmezi?
daca e doar pentru conditie fizica, cred ca o varianta mai sanatoasa ar fi sa te intorci brusc si sa il iei tu pe el la alergat :)
Jane,
sa stii ca ar fi foarte sanatos cum zici tu :))
Da, uneori sunt vulnerabila si-i arat calea :P
Fluturas,
imi pare tare bine ca ai revelatii aici, pe blogul meu.
Te imbratisez fluturas poleit :)
Crsitian,
probabil ca esti fericit asa.
Multumesc mult de vizita :)
Hehe, Mugur,
frumoasa lectie insusita, nu ?
Sunt sigura ca acum, nu te mai opresti pe drum de frica abisului ! ? ! ? !!!
Esti minunat asa cum esti si am asa, o certitudine ca vei gasi/sau deja ai gasit, lumina pe care o meriti !
Odata demult am plecat si eu spre capatul pamantului desi am ales drumul cel mai greu si cel mai lung inca ii astept pe cei cu care am plecat.Mi-am dat seama ca nu ii voi mai regasii niciodata si m-am oprit.Inca astept o persoana curajoasa....nu are nici un rost sa ajung singura acolo!
de ce oare... de ce ma incred in fiecare ce-mi sopteste... cu tine alaturi pana la capat???
doar dumnezeu insotzeste cu adevarat pana la capat...
intre noi, muritorii... durmurile doar ni se intretaie... sau dimpotriva nici nu se apropie... trainad paral ne trezim la capat... singuri... sau uluitzi ca... acolo la capt este cel ce a fagaduit candva, sa ne insotzeasca... dar pe tot traseul pana acolo, unde a fost???
nici nu conteaza capatul... ceea ce conteaza, este calatoria... aici este sau ar trebui sa fie farmecul vietzi... si nu in sfarsit...
gandurile-tzi sunt profunde... si forma in care sunt puse foarte frumoasa...
tot de bine... si de mai bine... itzi doresc...
ovi
Mada,
am filozofat mult pe tema asta si-mi place ca fiecare are o viziune proprie, bine definita.
Imi permit sa cred ca simti nevoia sa nu fii singura pe drumul tau (ca noi toti de altfel) si nu cred ca trebuie sa te insotesti de un curajos ci de un om increzator in sine si in oameni si care sa vrea sa ajunga impreuna cu tine la capatul lumii fara sa-ti dea drumul sa aluneci spre abis (uneori se intampla) :)
Ovi, Dumnezeu ne insoteste separat si impreuna in masura in care omul se lasa insotit si se insoteste la randul sau.
Joc de cuvinte :)
Si da, ceea ce conteaza este calatoria spre "capat" si acea "insotire" sau departare din timpul drumului.
Numai bine si soare bland de primavara catre tine !
Gabitzule drag,
Pai asa se formeaza Pazitorii. Ei tin lumea intre inimile lor, cand se clatina.
Imi place de Mugur, el e deja intre ei. Earthkeepers...
Uneori, Pazitorii , cand incep sa invete, isi doresc sa fie altii acolo, pe buza adancului, sa-i prinda, "just in case".... In timp insa afla ca doar pe marginea abisului isi pot deschide inimile, sa prinda lumea intre ele. Si unii chiar isi dau drumul sa cada, sa aduca din adanc pe cei alunecati intre maruntaiele lumii.
Stii, cand ies apoi din burta Mamei, sunt toti nou-nascuti, trecuti prin moarte si prin nastere, copii cu parul de soare si ochi de stele...
Mikka, superb !
Si mie-mi place de Mugur fiindca ii seman si pentru ca-mi place de mine :)
Multumesc mult pentru frumoasa apologie.
Stiu ca ii semeni:)) si mie imi place de tine:)) si de mine... :)) Suntem copii din aceia, de care aminteam. De care ne-amintim...
Cantecul nu e al meu, e al nostru, din acelasi Fluier, asa ca Fuierului ii multumim, ca ne canta.
Mikka,
s-ar cuveni un raspuns elaborat si elevat, dar prea ma bucur ca un copil ce sunt :))
Asa ca imi las inima sa zburde si sa te cuprinda si pe tine in bucuria ei :)
Multumiri si reverente !
Capatul lumii? N-am spus decat de 2 ori, in viata, ca imi place sa ajung acolo !
Adevarul este ca nu am ajuns. Am ajuns doar pana intr-un punct, care nu intotdeauna a fost cela mai luminos - chestia aia cu "caratul in spinare".
Insa aceste situatii nu ma determina sa nu ma gandesc ca cineva , candva ma va insoti pana acolo , asa cum imi place mie - cu zambetul pe buze si tinandu-ne mana.
Foarte frumoasa primavara ta, draga mea Gabi ! :)
Frumoasa ca si viata noastra, draga Viv.
Da, cineva, candva ne va insoti pe fiecare in calatoria vietii, chiar pana la capatul lumii.
O zi minunata, Viv !
Trimiteți un comentariu