Mai intai arata-mi
unde e Apusul.
Voi inchide ermetic
aceasta parte a lumii.
Astazi nu vreau ca soarele
sa coboare
sub orizont.
Aratatoarelor de la ceasuri
astazi
le interzic miscarea.
Pulsul
imi bate atat de
veridic
si de
acut,
incat timpul se retrage din
ceasuri,
si din calendare
clipe,
instituindu-se
in sange.
duminică, 29 martie 2009
Astazi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
13 comentarii:
ce bine ar fi daca am putea opri timpul:)
Cat de minunat sa citesc cuvintele tale in ritmrile suave ale muzicii lui Marc Anthony.
Fie ca aceste sentimente superbe sa iti curga mereu prin vene.
Mintea mi se imbata de visarea la care m-ai ispitit sa ma dedau. Minunat melanj de sensibilitate, tandrete, pasiune.
Avem nevoie de astfel de momente in care sa simtim ca vrem ca timpul sa se opreasca
Timpul merge tot timpul, nu se opreşte niciodată. Şi totuşi încercăm să furăm măcar secunde din buzunarul lui...
Hoţ de timp...
La tine în casă nu există ceasuri... Din această cauză, de fiecare dată când ne pierdem printre cearceafuri, oferind gurilor hulpave iubire din pahare cu picior, uit nonşalant că timpul nu face altceva decât să curgă precum o cascadă care nu varsă apă, ci minute... Absenţa oricăror instrumente de măsurat timpul este – cred eu - rezultatul temerilor tale că ochii ar putea fi afectaţi iremediabil de dansul monoton al secundarului, iar oftalmologi care să vindece orbirea de timp nu şi-au făcut încă reclamă în paginile tabloidelor de succes.
Pentru a nu întina liniştea pe care o descopăr atunci când trec pragul casei tale, îmi scot ceasul de la mână şi îl ascund într-un buzunar. Îmi place să spun că timpul îşi doarme somnul de veci în buzunarul de la piept al sacoului de catifea reiată şi descopăr cât sunt de importante orele de linişte netulburată într-o eră care poate fi descrisă foarte uşor prin zgomotele produse... Alături de tine şi timpul îşi ia o pauză binemeritată, iar atunci când, la plecare, mă regăsesc îmbătrânit cu încă o zi, surâd şi îmi spun cu ochii la ceasul repus pe mână că am devenit un hoţ de timp doar prin bunăvoinţa şi dragostea ta...
Cristian Lisandru - 2009
Fluturas,
adevarat...
doar daltuim cuvinte :)
Kami,
cat de minunat sa primesc bucuria ta !
Fie sa nu cunoasca niciodata spulberarea !
Mugur,
rasfatul cuvintelor spuse, transforma-n cant de lebada orice piatra.
Si e minunat ca sentiment.
Ombun,
te-ai ispitit singur, recunoaste :)
Nu explicam simtirea, nici chinul cat s-ar strange.
Cristian,
ce frumoasa si sensibila scriere a aventurii hotului de timp.
Multumesc frumos, Cristian.
Oare timpul regasit e la fel de hotoman ? :)
Gabi, dragoste...
timpul regasit e pastrat in mici sticlute luminoase, ca niste suave conserve florale...
le deschizi seara, iarna, le respiri si iti spui: da, exista, e adevarat si mi se intampla mie! :)))
Ia uite si Zana Povestilor cum ma alinta ea inainte de somn :)
Pup Jane, multumesc :)
Acum imi aduc aminte, din postarea ta, am muscat intr-un gand al meu, lasand frumusetea clipei sa-si faca de cap, sa uite ca exista pe langa Rasarit si un APUS!
Ma bucur mult ca ai facut-o, Paul :)
Trimiteți un comentariu