sursa foto
Imi pasa si de asta nu pot fi "nu-mi pasa". Uneori m-as odihni si as vrea sa simt intens senzatia "nu-mi pasa". Ma concentrez, si atunci asurzitor, mai tare-mi pasa.
vineri, 29 mai 2009
Cui ii pasa ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
16 comentarii:
Poveste grea cu acest "imi pasa". Sunt multi care doar spun si in realitate nu au nicio treaba, sunt cei care fac ceva pentru viata lor, societate si prieteni aratand ca le pasa. Imi pasa de tot ceea ce scrii aici, citesc si pun cateva cuvinte pentru a construi societatea"Imi pasa".
si mie imi pasa...
nu poti lasa o bucurie necantata sau o tristete neinsotita.
totul trece, dar daca nu ne pasa ar fi ca si cum n-ar fi fost. si n-ar fi bine...
imi pasa. si te doare mai tare cand celui de langa tine sau care a fost langa tine nu ii pasa
si mie imi pasa:)
poate asa ii facem pe altii sa nu mai fie indiferenti
Cei cărora nu le pasă au un somn mai linistit. Boieresc. Dar cred că trec degeaba mai departe. Sunt ca si cum n-ar fi. Asa cred.
nu-mi pasa...de nu-mi pasa:)) poate asta e singurul lucru de care nu ne pasa ...de "nu-mi pasa"...fiindca nu-l putem aborda
Geanina,
multumesc mult ca-ti pasa. Stiam fiindca se simtea.
Janine,
sigur ca si tie iti pasa; am vazut eu ;)
Tony,
da, nepasarea celuilalt doare al naibii.
Mariana,
mersi de invitatie :)
Mugur,
minunat !
Eu analizez nepasarea cu mare curiozitate. Sunt chestii pe care nu le inteleg prea bine pentru faptul ca nu le simt eu insami si pe care le privesc cu mirare.
Fluturas,
crezi ca se poate sa-i contaminam si pe ceilalti ?
Ar fi frumos :)
Calin,
bine ca noua ne pasa.
Ai dreptate, sunt ca si cum n-ar fi insa uneori reusesc sa deranjeze cu nepasarea lor pe ceilalti.
Eu ii compatimesc :)
Raza,
genial !
Trăim într-o lume din ce în ce mai ciudată!… Este o lume ce este tot mai întoarsă pe dos, căci prea mulţi oameni îşi etalează foamea de iad cu o nepăsare nebună!… Niciodată, în istoria zbuciumată a omenirii, n-au fost terfelite şi sucite, inversate şi înnegrite principiile morale sau cele creştine, ca în aceste vremuri de la începutul veacului al 21-lea!… S-a denaturant încrederea şi cinstea, respectul şi prietenia, bunăvoinţa şi mila, dragostea şi altruismul, bunul-simţ şi buna-cuviinţă, cinstea şi onoarea, credinţa şi speranţa – stâlpii convieţuirii în pace şi bună înţelegere între oamenii, care îşi „deschid sufletele“ unii faţă de alţii şi se ajută să fie mai după „chipul lui Dumnezeu“, cum am fost creaţi de la Începutul Începutului…
Multumesc Parinte pentru cuvintele de duh si pentru ca ati trecut pe aici.
Nu ma pricep la discursuri religioase dar stiu ce fel de trairi spirituale am si ma bucur ca v-am atras atentia. Spun asta gandindu-ma ca nimic nu e intamplator si ca iubirea divina ne invaluie si ne ocroteste pe toti, egal.
Doamne Ajuta!
Trimiteți un comentariu