La gradul doisprezece. Pamant si mare-s una.
Ca velieru-n hula e-al lumii plans barbar.
Se rup pocnind parame, stalpi de granit sparg duna,
Si forme zboara. Rupte-s bufnind, crengi de stejar.
La gradul doisprezece. Silit sa iesi din casa,
Sa-ti iei de la prieteni ramasul bun - cam greu!
S-ar cuveni mai bine o bombaneala trasa,
Dar ochiu-ti lacrimeaza un straniu curcubeu !
La gradul doisprezece. Furtuna sufleteasca
Cu ce-o masori, cu ce strabate-n sange ?!
Masura nu e, cat mai vrea sa creasca,
Nu-mi explica fiorul, nici chinul cat s-ar strange !
La gradul doisprezece. In barca de salvare,
Se sfarma nava alba cand val metalic trece,
Prin ziua sfasiata ca pescarusu-n zare.
La gradul doisprezece plus unu - treisprezece !
La gradul treisprezece. Starnita-n om furtuna !
Cu vremea, s-or retrage in matca apa, viata,
De menta-nfloritoare orasul iar rasuna,
Din nou curat ne intampini, soare : buna dimineata !
marți, 9 iunie 2009
Initiere
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
6 comentarii:
eu is mai modesta, ma multumesc cu 12. mi-ajunge sfaramatul navei :)
im plac toate senzatiile alea tari descrise asa frumos...
asa ca 13 nu-i pentru mine.
o zi calma, fara vant :)
:))
Multam Janine si tie la fel !
vad ca pt tin nr 13 nu e cu ghinion:)) sincer nici pt mine...intotdeauna mi-a adus noroc:D
trecem peste 13 si la 14 e linistea de dupa furtuna:)
Raza,
nu traiesc in America, n-am superstitie la 13. Dimpotriva, chiar imi aduce noroc.
Ca si tie :)
Fluturas,
frumoasa imagine. La 14 initierea devine experienta :)
Zi frumoasa :)
Trimiteți un comentariu