Palmele mele mai mangaie
norul acela topit in vazduh
si parca nu mai simt bezna vinovatiei
pentru ca totul se schimba
neinvesnicindu-ma in lucruri,
nici macar in cuvantul acesta cuprins de freamat
in care te poti culca intocmai
ca pe o pajiste inmiresmata.
marți, 2 iunie 2009
Nor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
20 de comentarii:
e ca un iz usor, de vata de zahar... norisorul...
Totul se schimba, Gabi. Norii se transforma in picaturi de ploaie care binecuvanteaza pamantul. Si pajistea devine si mai inmiresmata de la apa care a hranit-o.
numai ganduri bune iti doresc....frumoasa poezie...
Paul,
mi-a placut comparatia ;)
Mugur,
cuvinte ca un pansament gingas. Zambesc lor cu recunostinta :)
Raza,
numai ganduri bune sa ne fie viata :)
multumesc !
frumos si sensibil!
Gabi, dragoste
ploaia e buna tocmai pentru pajistea aceea, in mireasma careia si inimile plecate hai-hui sa intorc la locul lor :)
vinovatie pentru schimbare? dimpotriva, fericire pentru transformare, pentru evolutie, pentru semintele de iarba care cresc...
Un cuvânt în care te poti culca întocmai ca pe o pajişte înmiresmată... Ce cuvânt minunat! Dacă stau bine să mă gândesc, multe cuvinte pot fi aşa, toate chiar, numai să fie prinse în poeme meşteşugite.
M-ai trimis pe acea pajiste, m-am lasat pe iarba matasoasa, am privit norisorii pufosi si am cazut in visare.Prelungesc cat pot de mult aceste clipe, mireasma ierbii staruie in simtiri devenind gazda ce nu ma mai lasa sa plec. Raman de-i ploaie sau e soare, imi face bine aceasta stare.
Rayen,
incantata :)
Janine,
plecate hai-hui si rasucite-n valsul firescului si inaltului, inimi, inimile versului trecute peste grilajul ratiunii au talmacit frumoase si inmiresemate poduri de flori.
Calin,
un cuvant, chiar toate sunt dragi atunci cand sunt rosite din adancurile fiintei adeseori nerostite :)
Ce cuvinte minunate ! Mai ales in poeme mestesugite :)
Mersi mult, Calin
Geanina,
ramai acolo, aici, cat dureaza visarea si binele tau balsamic.
Sunt tare fericita ca te-ai odihnit un pic pe-o portiune din pajistea visarii mele.
Gabi, mereu îmi face plãcere raza ta de soare, e ca şi cum ar fi, niţel, şi a mea.
pana sa castigam televizorul te invit la o ceasca de ceai dardindar: Cand strazile miros a ceai de tei si o drumetie dardindar: Continuam excursia in felul acesta nu ne vom supara cu siguranta daca unul din noi iese castigator
Calin,
ma simt onorata.Pentru mine conteaza mult impresia celuilalt prin prisma omului care stie despre ce e vorba (a meseriasului, adica :)
Esti un musafir special si-mi place stilul tau direct si sincer. Armele tale sunt la vedere, dar la locul lor, in teaca...Sigur ca mai simti nevoia sa verifici daca toate sunt in teaca lor, ca asa-i prudent si sanatos ;)
Ma onoreaza toti prietenii cunoscuti si necunoscuti virtual sau real.
Ma si stimuleaza...hmmm, e complicat de placut, ce simt... :)
Ok, Adriana !
Gabi, ajungem să nici nu mai spunem, ca deja întelegem. Dar e bine să spunem. Am învatat asta mai de mult.
palma pe nor... calator... o atingere... o stingere... norul, ramane nor... palma tot calator iarsi il atinge usor... doar cuvnatul cuprinde adancul de suflet si tace... iarsi e pace intre palma si nor...
Trimiteți un comentariu