Ca după o libaţiune mă opresc renăscută în faţa unor enigme. Toamna aprinsa ca un rug se ridică spre cer. O paletă de geniu va întinde frântură de soare galben şi profund intimidată de clipă întreb de unde soarele ăsta fără frâu. Şi unde-or pleca în lăuntrul nostru atâtea armonii de arcuşuri ?
marți, 20 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
20 de comentarii:
Cred ca incap in noi toate armoniile. Daca le-o permitem. Dar nu imi fac griji pentru tine, simt ca sufletul tau e cat se poate de deschis.
Noapte instelata
iti scriu pe acordurile divine pe care le-ai lasat aici; stii ce cred? inlauntrul nostru e loc destul pentru asemenea armonii ele nu ocupa loc se dizolva in noi...m-au topit cu totul, multumesc Gabita
Andi
Ne alegem din cei care mimeaza.
Prin ceea ce exprimi aici devii parte din bucuria noptii mele instelate.
Cred ca incap in noi toate armoniile.
Si tu stii.
LePetitPrince,
sunt recunascatoare pentru ceea ce pot impartasi onest.
Ca un dar din dar.
Multumesc si eu.
Superb violoncelul... Trompeta, incepand din min 5.14, este asasina.... Am mai recomandat cuiva clipul. Multumesc mult...
Paul,
ma bucur sincer de prieteni ca voi.
Armonia acestor acorduri fac rauri in inimile muntilor de piatra.
Si eu multumesc, Paul.
Aici sunt, de câteva zile, doar armonii de griuri...
armoniile pe care le-ai daruit aseara sunt vinovate de... "Liliac alb" de pe blogul meu
Insa mijloacele mele sunt mai mult decat modeste...mi-as da jos din pod vioara mea cea veche dar a ramas, saraca, fara corzi...
"Toamna aprinsa ca un rug se ridica spre cer" si-i lasa loc iernii sa vina...
Vania,
pai n-ai vazut ce toamna deszapezita avem ?
acum sincer, am fost prea bacoviana ?
raza de soare.
esti sigura ?
Dar, daca vine primavara ? Ca parca iarna a trecut :))
LeP,
vin acum sa-ti vad liliacul si sa-mi recunosc "vina" de a te fi inspirat :)
Ah, ai acasa o vioara ?
Si euu :))
(am facut vioara clasica de pe la 7 ani)
Ce dezmatz de emotii... si-o spun pe partea pozitiva...
Bine, coach Ioan.
Fie primit :)
Vezi ca lumea se deruteaza la cuvantul "dezmatz"
Ideea lui Ioan e ca exista mereu loc in interioul nostru de mai bine. Depinde numai de noi daca vrem si intelegem cum sa ne cerem noua insine sa acceptam...acel bine.
El stie, are tehnici.
Sunt umil recunascatoare prieteniei lui.
Ioane,
tu stii asta, nu ?
Acolo or pleca, înăuntru.
Simpatic și Coach Ioan :)
O zi minunată să aveți toți
Da Calin,
e loc.
Le-am primit. Le tin si apoi retrimit...
Andi,
da, e un simpatic empatic. Il recomand ca "antrenor" oricui are neclaritati despre starea personala de bine.
O zi superba si tie ;)
Poemul tau in proxa gadila si mangaie. Nu stiu de unde gasesti acele inlantuiri de cuvinte. Miraculos cum dispunem toti de aceleasi instrumente si le folosim atat de diferit. Tu esti o zana in crosetarea vorbelor, stiu eu...
Marturisesc ca nu stiam ce inseamna "libaţiune" - am cautat si am gasit.
Leo,
multumesc frumos.
Da, recunosc, am vrut putin sa incit.
Altfel, ce sa zic? E ca o transa...Atunci, in acea stare cuvintele vin singure. Habar n-am de unde. Probabil vreun "depozit" subconstient.
In rest, sunt absolut normala :))
Te pup, minunata mica ;)
Trimiteți un comentariu