Ce reprezintă proiecţia ca mecanism studiat de psihologie ? Una din definiţii se referă la faptul că există în noi înşine un mecanism psihologic prin care atribuim altora însuşiri care ne aparţin. Am postat un comentariu care a fost apreciat ca interesant şi acest fapt m-a determinat să explic, nu neapărat în ideea că cititorii blogului n-ar şti.
Şi totusi, de ce facem asta ? Probabil ca mecanism de apărare a propriilor emoţii neacceptate şi pentru a depăşi impactul nerecunoaşterii lor. Ca o negarea căreia nu-i facem faţă.
In orice fel de relaţie profesională, amicală, de prietenie sau din interiorul cuplului veţi auzi remarca "proiectezi" să nu vă imaginaţi că aţi fost apreciat de ceilalţi ca regizor de teatru-film. Ci doar ca regizor al planului subconştient care scoate la suprafaţă fără să ne avertizeze un fel de bubă- rană.
Postări
18 comentarii:
din pacate, Gabi, utilizarea acestor mecanisme distruge personalitatea. deci de facto, nu ne aparam. ne auto - risipim.
Angela,
true !
"Utilizare" e mult spus.
parerea mea este ca constiinta noastra creaza totul, reflexiile, oglinzile ca sa ne putem vedea cu adevarat. Cand ne insusim toate proiectiile ramanem noi cu noi fiind in acelasi timp tot..
deci parerea mea este ca e cel mai minunat mecanism care il avem ..
Camelia,
bine ai venit !
Psihologii n-ar fi de acord cu tine ;)
Cand ne constientizam proiectiile e ok.
Dar cand socializam e corect sa proiectam ?
Te pup ;)
ok..ei au teoriile lor.
daca totul este creat de noi insine de la nivelul constiintei, pentru cine nu ar fi corect? traim intr un univers al oglinzilor in care totul e atat de perfect incat fiecare oglinda e in spatele celeialte si totusi realitatea fiecaruia e valabila si se impleteste..
oare vreun psiholog poate sa nu proiecteze pt ca nu e corect?:))
Este destul de periculos pentru noi înşine să "proiectăm" însuşiri de-ale noastre altora. Dacă nici nu conştientizăm , vom ieşi tare şifonaţi într-o ipostază în care personjele cărora le atribuim însuşiri de-ale noastre dezamgesc exact în contextul proiecţiei.
poate fi si o stare, eventual pozitiva; nu doar buba-rana :)
multumesc pentru link; procedez asijderea :)
proiectia se realizeaza, exista.
asta inseamna ca are constiinta, daca are constiinta inseamna ca e atenta, daca e atenta stie ce face, daca face inseamna ca trebuia sa faca. Cine hotaraste ca trebuia sa faca? NOI SI IAR NOI.
consider ca e minunat sa fii propriul martor al propriilor proiectii, ele devin atunci instrumente de aucunoastere si recunoastere a celorlalti, oglinzile noastre si ale celorlalti. daca nu esti in pozitia de martor au grija oglinzile uneori sa-ti vorbeasca despre a fi atent,avem grija unii de altii, cum nu? :)
:) imbratisari duminicale!
Marius,
cam la acest aspect am vrut sa ma refer :)
Cristian,
cu placere.
Camelia,
Nu m-am referit la proiectie in sensul modelullui din optica. Adica ceea ce scaneaza personalitatea si-o transcrie si ceea ce aduce la suprafata strucura intima. Sigur ca din acest punct de vedere proiectivitatea este o calitate a psihicului uman.
Sigur ca proiectam si senzatiile pozitive, dar nu ca mecanism de aparare. Eu am vrut sa fac referire doar la starea din care individul se elibereaza de anumite situatii afective intolerabile sau pe care nu le cunoaste sau le refuza in sine. Si nu intamplator.
Sa-ti dau un exemplu de proiectie intalnita intre membrii unui cuplu.
El spune: "nu esti capabila sa iubesti". Ea se simte devastata si cere o parere neutra. Analizandu-i din afara pe cei doi, ne-am dat seama ca el a facut o afirmatie PROIECTAND propria neputinta.
Subiectul e amplu si frumos. Cei abilitati sa studieze fenomenul nu au inca pareri unanime.
Ideea postului meu se dorea a fi un help self. Sunt sigura ca "cine are urechi de auzit, aude"
Pentru genul de dezbatere cu argumente stiintifice nu suntem avizati.
Multumesc de vizita.
Va mai astept,
Camelia,
Cristian
Amrita,
multumesc pentru imbratisari. Primeste din partea mea aceeasi dovada de afectiune.
Cu proiectia, da, am explicat. Sunt de acord. Cum nu ?
Unde ar mai fi creatia ?
Draga Gabi,
Atragem spre noi persoanele care au un sistem care inconstient ne completeaza ce ne lipseste ,ne arata ce nu putem vedea la noi insine. Nu proiectam si le atribuim ce nu au..ei au exact ce avem si noi dar nu vedem..
Imbratisari,
gata..ma opresc..imi place subiectul de asta ma bagam ..dar intr-o zi il voi detalia mai mult eu insami.
Camelia,
da. Foarte reala atractia prin complementaritate.
Si nu, nu trebuie sa te opresti deloc :))
Aici e farmecul, in dezbatere, nu ?
Duminica frumoasa. O sa trec in vizita pe la tine.
Numai bine, sa ne fie !
...recunosc, titlul postului nu e deloc inspirat. L-am pus pe cel al fotografiei.
Dar o sa-l schimb ;)
parintii proiecteaza asupra copiilor insusiri ale lor care doresc sa le vada in copii, acelasi lucru la un cuplu, cand vrei sa ai ceva ce iti doreai. un risc ar fi sa te inseli facand din celalalt o proiectie a nazuinteleor tale si sa fi chiar orbit nevazand cum e celalalt de fapt.
esti psiholog sau lucrezi in ceva asem?
John,
"sa fii chiar orbit nevazand cum e celalalt de fapt" - iata o idee care pune pe ganduri !
Nu sunt psiholog, dar lucrez cu oameni si imi pasa. Incerc sa ma perfectionez. Imi place sa stiu.
Bine remarcat tendinta parintilor de a proiecta.
Te mai astept.
Draga Gabi,
Mi-a ramas in gand subiectul asta aseara, si m-am gandit in felul urmator.
Cred ca sunt 2 lucruri diferite si putin le-am amestecat.
Unul din ele ar fi proiectia starilor ( nu al insusirilor)ca sa zic de ex : sunt furioasa si dau vina pe altcineva, ii proiectez furia mea, suparararea etc..)
si doi reflexia oglinda- nu ii vedem pe ceilalti asa cum sunt ci ceea ce ne oglindesc ei sau ce am vrea noi sa fie.
Primul caz este daunator, la al doilea avem de munca ca numai asa dispar oglinzile.
many hugs,
Camelia,
cam asa au gandit-o si altii iar eu i-am crezut fiindca s-a potrivit cu rezultatele propriei experiente :)
Te mai astept. Am raspuns un pic cam tarziu. Te rog sa ma scuzi.
Trimiteți un comentariu