foto
În plutirea lină a bărcii, valurile mărunte încreţesc năframa de mătase. Am lăsat mâna sa alunece în apă. O apă caldă, însorită. Bulinele verzi mângâiau ca mărgelele pe gâtul alb. O atingere intimă, cu înţeles de alfabet tactil. Semne nevăzute pe nervii îmbătaţi de soare şi oglinzi ondulate de legănare. Am cerut ajutor unei lupe, ca o mioapă, dar fără să mă dezic de cultul frumosului fără umbre. Gesturi de motivaţie în iubire.
Postări
13 comentarii:
Frumoasă poezie. Chiar dacă ai spune nu e o poezie ceea ce scrii tu aici. :)
De cultul frumosului fără umbre nici nu poţi să te dezici. Nu există frumos fără umbre. Ar fi artificial sau mort:)
Marius,
multumesc!
Exista un frumos pur si fara umbre imaterial, care se afla in suflet ;)
Exista un frumos care raspunde luminii tot prin lumina.
"Am cerut ajutor unei lupe, ca o mioapă, dar fără să mă dezic de cultul frumosului fără umbre. Gesturi de motivaţie în iubire" - frumos, frumos...
Faină senzatie, mâna trecută prin apă.
si pe o zi de octombrie, nu ti-a inghetat mana in apa???
Ma imbata matasea din naframa, asa cum leganarea ondulata a lupei ma face sa vad prin ea - "gesturi de motivatie in iubire".
frumoasa petala de octombrie!
O atingere "cu înţeles de alfabet tactil" ? Inedit !
Gabi, sufletul tau frumos se vede atat de limpede in spatele cuvintelor pe care le pui aici !
Multumesc prieteni sensibili si buni.
Cristian,
ma bucur ca ai intrevazut frumnosul.
Calin,
daa,
ca o clipa fina de ragaz.
raza de soare,
nu m-am gandit la octombrie cel rece. Deci nu a inghetat.
Amrita,
mi-ai inviat sufletul sa petreaca.
Multumesc !
Leut,
sufletul meu ia cateodata niste bobarnace de nici nu vrei sa le stii.
Cu toate astea el se bucura primind si impartasind tot ce e cu adevarat viu.
Multumesc, sufletel !
Trimiteți un comentariu