Te ascult

Apoi am ascultat cu atenţie cel mai înalt clopot din turn. Nu era nici aici, nici departe. Bătea cu ecou şi în acelaşi timp se odihnea pe un drum. Vizionară, cum mă consider că sunt, nu mă temeam şi n-o fac nici acum. De odihnă şi timp meritat adăstării nu întorn aşa lege. Nu sorb din flăcări doar fum. Nu îndrăznesc nici acum să întreb dacă există respiraţie şi cine respiră prin cine. Un mare adevăr aştepta totuşi să împrăştie orgoliile noastre de scrum.