Te du şi lasă-mă curând
Mesteacănul de peste lac te-aşteaptă-n cale prietenos,
de unul singur fluierând.
Şi eu şi tu, nu ştim noi oare;
nu poţi fi liber, teama-i chingă
Aripile-ţi ispititoare
acoperişul nu-mi atingă.
Să nu-mi mai hăuleşti pe horn
nu-mi bate-n geam ca-n alte vremuri
a noastre lunci cu vânători superbe nu se mai întorc
să nu le mai rechemi din neguri.
Vânt vagabond, fii sănătos !
Mergi fără mine-n calea-ţi vană
de s-o-ntâmpla ca să mai treci pe aici cu zboru-ţi zgomotos
treci pe de-alături, treci în goană.
Postări
8 comentarii:
si totusi aripile-i sunt ispititoare... :)
trimite-l la mine, eu inca ma mai joc un pic cu el... da nu mult :))
Vant vagabond sa ma mangai pe fata, sa ma alini la durere, sa ma porti printre vise...
Hahaha... O sambata flower-power. Ai mintea printre maci...
Ajnanina,
s-a facut ;)
dar, de ce nu mult ?
Adrian,
blanda completare. Multumesc !
Paule,
multumesc de compliment !
Poezioara e de la "sertar", n-am scris-o ieri, dar printre maci imi place sa traiesc ;)
il iau eu:)ador vantul, dar nu furtuna:)
Fluturas,
si eu la fel.
Uneori m-alerg in joc cu el :)
Trimiteți un comentariu