Am crezut multă vreme că nu voi vorbi despre mine pe blog.Doar despre spaţiul si timpul privit aşa cum se răsfrâng peste Eu. Dar am prins de curând pofta de spovedit şi etalat erori. Sau, orori ?
Deci,
sunt o senzaţie ce nu se aseamănă cu muşcatul din măr.Deşi sunt un om iubitor, par o insulă care face cu mâna oricărui trecător. Mi-e foarte bine cu mine şi mi-e la fel de bine cu voi.Nu ştiu, dar provoc scurtcircuitări exact în momentul în care stâlpul de legătură se susţine mai sigur pe el.
De ce ? Probabil aceste momente fac parte din categoria încercări ale rezistenţei comune. Chiar e nevoie, sau e un obicei ?
Vă rog respectuos să comentaţi aberaţiile de mai sus.
P.S. Dacă o să-mi spuneţi ca e o teamă de ataşament, nu se pune.Ador să mă lipesc, ca marca de scrisoare.
P.S.1 Nimeni dintre cei pe care îi iubesc nu se află în pericol.
P.S.2 S-ar putea să şterg această postare.
P.S.3 Antrenorul meu de gândire ar putea interveni să-mi spună cât sunt de specială. Chiar dacă asta nu rezolvă chiar tot, senzaţia resimţită acum, ar putea trece.
Şi după această "spovedanie",
P.S.3 Antrenorul meu de gândire ar putea interveni să-mi spună cât sunt de specială. Chiar dacă asta nu rezolvă chiar tot, senzaţia resimţită acum, ar putea trece.
Şi după această "spovedanie",
Să treci prin lanul copt, înalt până la brâu,
să te cuprindă ca într-o mare de aur valurile de grâu,
să rupi spice de orz cu genele aspre, agresiv de lungi,
să culegi albăstrele, însoţitoarele grâului s-atingi.
Ori ca sângele voinicului podoabă să strângi.
Postări
31 de comentarii:
erori, orori ? :))
pai, mai, Gabita, ne inviti la asa ceva si ne dai tot maci rosii, lanuri de grau si mere muscate? piei ispita, cum te joci tu de frumos... :))
orice dorinta e o nevoie;
nevoile nu sunt neaparat dorinte;
prioritatile sunt ale momentului...
nu stiu cat de explicit am fost ... :)
e oroarea din eroare, dar si eroarea din nebunia oroarei, azi asa un pas cu eroarea, maine altul cu oroarea, dansezi, nu stai lipit.. cand te dor picioarele te pui jos pe maci si te-ntrebi de atasament. ele toate te asculta vrajite, ce suflet drag-rosu :))
Janine,
pare joc, nu ?
Posibil un joc al mintii care nu accepta cuib pentru rau.
Multumesc pentru raspuns jucaus :))
Cristian,
am inteles. Multumesc.
O dorinta-nevoie neimplinita lasa buzele uscate si rememoreaza prioritati :)
Amrita,
pai n-ai cum sa nu dansezi.
Macii ne intampina cum apele calde primesc margeanul.Cu suflet cu tot.
MULTUMESC !
Draga mea, inseamna ca traiesti, vibrezi, ESTI.
Iar asta nu poate fi decat minunat. Viata e cu si cu "erori" din pacate. Te imbratisez cu drag.
eu am impresia ca ai o stare mai degraba romantica! :)
Afară vântul bate cu miros de iarnă. Mă uit prin fereastră şi văd frunzele galbene cum cad alene. Iar aici citesc despre lanuri de grâu, văd poza cu maci superbi...
Minuni...nu erori!
Deja mi-e dor de macii din lanurile de grâu...
Delia,
sunt tare bucuroasa de vizita in casuta mea. Fiindca din sufletul meu n-ai mai iesit.
In plus, acum radiez, sincer iti spun :)
Sunt putini care inteleg mai bine decat tine ce si cum.
Te imbratisez si eu de nu te vezi :))
Va invit sa o cititi pe Delia Muresan si pe www.empower.ro.
Cristian,
ce ma bucur ;)
Alexabdru,
multumesc.
Am vrut sa induc starea de primenire in culori vii. Pana la urma tine de puterea fiecaruia de a-si putea repreznta anotimpul sau preferat iar senzatia de toamna gri sa se estompeze considerabil :)
Astept si dalbul zapezii la fel de intens ca un copil :)
servus...
e aşa de firească pofta de spovedit... de ce nu am recunoaşte-o?
toate cele bune, cu mult soare!
Asa e Flavius.
Insa nu despre ceea ce nu recunoastem este vorba. E doar un fel de a vedea mai mult si mai larg decat numai pe mine insami.
Multam de soare.
Noapte buna.
Mi-am inceput blogul cu mare pofta de confesiuni si discutii terapeutice. Pentru mine nu a fost prea bine, cativa oameni au profitat de ceea ce dezvaluisem si m-au jignit. Acum scriu generalitati. Si nu imi mai place sa spun nici macar o virgula despre mine insami.
Ai grija de tine, de visele tale.
Saptamana insorita
descrierea e foarte aproape de felul cum te-am perceput: te ai pe tine dar ai nevoie si de altii. Scurcircuite? Poate din cauza spiritului critic...personal nu ma deranjeaza. Dincolo de el e o faptura capabila de entuziasmul de a se darui altora. Cine vede acest lucru se opreste pe insula. Si se bucura de lanurile cu maci. Neaparat cu maci pentru ca ei sunt rosii.
Mă bucur când oamenii dezvăluie puţin din misterul ce-i înconjoară.
Eşti tu aici, şi asta e tot ce contează. Nu cred că cineva ar avea căderea să te judece.
Şterge P.S.2-ul, totuşi :)
Andi,
pai vezi ?
Eu am inceput blogul scriind generalitati pentru ca am intuit, sa zicem, nevoia de sange pe pereti (cum zice Calin Hera)a unora dintre cei care navigheaza pe net.
Multumesc de gand bun. Asa o sa fac.
Si tie o saptamana minunata !
LeP,
wow !
M-ai emotionat !
Stiai ca esti un bun cunascator al firii umane ?
Multumesc, LeP :)
Un coment pe care il apreciez ca fiind obiectiv la superlativ.
hmm...spirit critic ? se vede rau ? :)))
Leo,
ne ! ;)
vin imediat ! :)
C,
ce dragut ai fost si tu ;)
Multam fain. Nu sterg PS-ul. Il las ca sa-mi aminteasca de propriile ezitari.:)
Seara frumoasa, prieteni de PA-uri si mirari :)
Da, tot la romantism m-am gîndit şi eu. Poza întăreşte bănuiala mea :)
I.B.,
cred ca devine concluzie :)
Multumesc !
Sper că nu-i crești în glastră, pe balcon :D
stii suna ca o ghicitoate: "Deci, sunt o senzatie... " :)))
chiar ma asteptam sa zici "Deci , cine sunt eu ?" :P
daca vrei sa faci un blog personal in care sa faci confesiuni si in care sa te dezvalui, eu zic ca tb sa pastrezi numai ptr tine identitatea ta si a blogului. e posibil ca cineva sa te recunoasca in blog (in ceea ce scrii), dar asta e un risc care tb sa ti-l asumi (in caz ca vei fi ranit).
Gabriela Savitsky,
bine ai venit !
Nu Gabriela,
n-am reusit aceasta performanta. Ii cresc in suflet cand lipsesc din peisajul natural.
;)
John C,
da, stiu. I-am raspuns si lui Andi Bob in ideea care sugereaza ca sufletul pus pe tava e devorat de tot felul de "vietuitoare".
Nu e niciun secret in ce priveste cine sunt.
E vorba doar de intimitatea a ceea ce simt.
despre blog personal vb la general nu ma ref specific la tine. am citit si eu ce a spus Andi de aceea am si scris
da a scrie ceva personal mai ia din intimitate (adica ca e numai ptr tine) dar e si un mod eliberator. te expui ptr ca vrei sa fii auzit. blogul nu e chiar "my dear diary" in care sa-ti permiti orice, dar poti face mai mult (la nivel de exprimare) decat o faci in realitate.(din nou vb la nivel general nu ma ref la cineva)
E nevoie. Si devine un obicei.
Calin,
:)
Joahn C.
sunt de acord cu ce spui mai sus.
Trimiteți un comentariu