Te-am cules din adânc de fântână
şi te-am adus acasă pe drum ocolit,
cu atâta grijă de a nu te pierde
încât după câţiva paşi am înfrunzit.
Te-am amestecat în aluatul cuminte
şi te-am frământat îndelung fermecată
încât nepăzită, propria-mi umbră
s-a strecurat în aluat.
Apoi te-am aşezat uşor pe vatră
şi te-am copt din amiază în amurg
tot furând cu ochii, de departe
din trupul tău câte-un coltuc.
duminică, 14 februarie 2010
Cu atâta grijă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
13 comentarii:
Frumoase versuri, felicitari! O saptamana frumoasa, cu realizari!
servus...
framintare, coacere... frumos. de n-ar fi si racirea mai pe urma ;)
toate cele bune!
gabitza, fii mabalia daca poti modifica la blogroll si sa trecit hobbitu.ro
merci
Apoi te-am aşezat uşor pe vatră
şi te-am copt din amiază în amurg
tot furând cu ochii, de departe
din trupul tău câte-un coltuc...
Faine versurile astea, pune poezia la păstrare, mi se pare foarte bună...
Nea Costache,
multumesc, asemenea :)
Flavius,
metaforic, da.
Insa racirea o fi si ea buna la ceva...
Toate cele bune !
Bogdane
ok :)
Cristian,
multam frumos de tot ;)
Dacă aluatu-i bun şi se îngrijeşte cu suflet, trebuie să iasă ceva care inspiră poftă. :)
Marius,
:)
Versurile tale isi merita titlu - sunt incredibil de delicate. Ca si imaginea creata de-altfel.
P.S. Si cum fiecare isi imagineaza (poate) altceva, eu mi-am inchipuit un copil privind cu nerabdare, dar in acelasi timp, cu fascinatie o paine abia scoasa din cuptor, aburinda...
Meet The Sun,
fabuloase ganduri !
Multumesc pentru miscarea in sus
si aer de mirodenii :)
Te-am cules din adânc de fântână
şi te-am adus acasă pe drum ocolit,
cu atâta grijă de a nu te pierde
încât după câţiva paşi am înfrunzit.
Incantatoare plimbare prin frumos si autentic...
O seara buna si pace sa ai!
Trimiteți un comentariu