am să te ajut să treci strada.
A fost pesemne un dezmăţ al maşinilor
ori s-au lenevit măturătorii,
asfaltul e lunecos al naibii.
Ah, ce mai mint !
De fapt îmi doresc
satisfacţia minimă
de a fi ajutat un orb să treacă strada.
De fapt
am de gând să-l urmez pe acest orb;
nu mai ştiu
încotro s-o apuc.
Am nevoie de o călăuză,
de preferinţă un orb.
Orbii nu umblă niciodată
fără ţintă.
Postări
16 comentarii:
Da, poate că uneori e bine să închidem ochii pentru a vedea clar unde vrem să ajungem şi ce vrem de la noi. Frumoas şi plin de înţeleciune poemul tău:)
"Orbii nu umbla niciodata fara tinta"- foarte frumos spus..si totusi nici atunci cand o ating, nu o vad...
Foarte fain!
Eu închid doar un ochi, cu unul stau de pază!
mi-amintesc cumva cum tanjeam candva dupa atingerea mainii orbului...
stiu ca am simtit-o risipindu-mi-se prin tot corpul :)
Foarte frumos... si profund
O seara buna!
O bună călăuză... Felicitări pentru această poezie!
m-am mutat pe www.iarnatuestimareamea.ro ..te-am adaugat deja la blogroll, te rog sa imi modifici si mie link-ul la blogroll. :) anunta-ma pe blogul nou cand ai modificat. multumesc >:D<
all: Multumesc mult pentru comentarii si aprecieri :)
pucca,
am modificat adresa.
Good luck in noua casa ;)
Cristian,
amabil, ca de obicei :)
Amira,
ma bucur ca ai revenit.
O seara buna :)
ajnanina,
te cred :)
Hera Mariana,
semiveghe... :)
bine ai revenit !
Paul,
sa gandim in metafore...
Marius,
cateva clipe avand ochii inchisi ar putea fi de valoare.
Mi-a plăcut mult cum ai întors ideea, plecând de la ajutorul pe care doreai să-l dai orbului, ca în final să-ţi doreşti ca el să te călăuzească pe tine.
Trimiteți un comentariu