Neputinta

Priviti ce inerte atarna
maxilarele cainilor.
Priviti ce trandave atarna
degetele mainilor.

Nici un zgomot. Caii dorm, pravaliti langa iesle.
O neputinta peste lume apasa.
Nu-mi pot strange degetele-n pumn
ca sa-l trantesc apoi in masa.

Cu asemenea degete mi-e rusine
sa ma ating de paine. Nu pot clinti nici un fulg.
Cu ce-am sa-i smulg iubitului maracinele ?
Buruienile cu ce-am sa le smulg ?

Degete de mocirla, de asfalt topit,
de terci.
Tot ce poti face cu ele e sa mazgalesti niste versuri
si apoi sa le stergi.

Joc de umbre

Pe creste se intind domoale-n sus
Se-nlantuie-n vartej rotit de-o piaza,
Sfielnic fug ori trag in sens opus
Suspina greu ori obstinat cedeaza...

De-a lung de tarm molatice-adieri
Prin firul cetii lente-si cern cununa
Perechi de umbre colt obscur oferi
Pana-nspre zori se contopesc intruna.

In search of inner beauty

foto

Din naivitate ne emotionam foarte tare ? Viziunea noastra occidentala este obsedata de emotii negative care au fost analizate la un moment dat. Din cinci emotii "fundamentale" : dezgust, teama, manie, tristete si multumire nu exista decat una pozitiva. Emotiile negative par sa strige: "gandeste-te la tine mai intai", in schimb inspiratia pe care o resimti in fata marinimiei unei persoane pe care o admiri sau in fata imensitatii unui peisaj sau armoniei unei gradini induce miscarea inversa. Ea te opreste, de asemenea, pentru a te scoate din gandurile obisnuite. Iti deschide mintea si inima catre noi moduri de a fi si de a primi ceea ce lumea are de oferit si catre ceea ce iti doresti tu sa-i aduci. Asadar nu uitati, hormonul dragostei (ocitocina - hormon secretat de creier cand acesta este stimulat de emotii bune) iti aminteste ca prin legatura ta cu ceilalti gasesti ceea ce e mai frumos in tine.

Nu ploua

Nu, nu ploua peste inima mea ci doar imi canta-n stropi fiinta. Caci din neantul virtual primesc in dar margele tandre, de care nici un pic n-aveam habar. Si se urneste iute valul iar pe Delfin il zbenguie din nou Oceanul.
Multam !

Ia auziti-o pe asta ce bine suna: "nu poti cladi castele din nisip uscat..."

Se indeparteaza plutind teiul meu

Ramuros, ramuros tot crestea teiul meu,
Ploi de miere din slavi adastau peste el.

Sa-mi fi fost acea zi, sa-mi fi fost tare greu,
Sa-mi fi fost fara griji acea zi, ori altfel ?

Trasnetu-l despica, trasnetul il izbi,
Tunetu-i palmui ziua-ntreaga.

Incarcat tot de flori si de-albine zglobii
Teiul meu s-a surpat in valtoarea cea neagra...

De departe ca-n vis lunecau rand pe rand
Langa mine manati mari busteni lunecara,

Si-n devale ma duc firul apei urmand
Nemaistiind daca e dimineata sau seara,

Se tot duce plutind, s-a tot dus teiul meu
Leganat ca o nava...

si un pic de nostalgie la "pachet"

Debut

Nu exista repetitii,
nici curente nici generale,
debutam direct in premiera
si direct in rolul principal,

N-avem timp, n-avem timp
de indicatii regizorale,
nici de soapte din cusca sufleorului
n-avem nici cand ne uita la public
sa vedem daca rade sau plange.

N-avem timp, n-avem timp !

Jucam invariabil, in rolul principal,
numai decorul se mai schimba cateodata
albul iernilor,
toamna topita in galben, exploziile
primavaratice,
invazia verde a verii.

Reflector ne e soarele,
stelele sunt luminile rampei.

Iubeste ! Bate-te ! Si razi mai tare !
Acesta este unicul debut !

Cortina se ridica. Mai ai trac ?


Va las cu Anastasia ;)

Flori si ochii nostri

Da,
poemul florilor cunoaste o culme atunci cand ridica stindardul celor mai rafinate culori.
Devenisem patimasa si am inceput sa rup flori si sa le duc in camera gandurilor mele.
Pana intr-o zi cand am intins mana spre o steluta albastrea. Erau o multime, o galaxie de lumini albastre. Dar in geamul casei a aparut ca din adancul apei un oval cu ochii mari, mirati. Mana mea s-a oprit nehotarata, pana cand pe ovalul fin a aparut un zambet, fluid, adiat. Am zambit si eu. Aveau aceeasi culoare ochii nostri.

Daruieste-mi

Fa asta pentru mine,
stinge
tipatul lumii.

Discursul sforaitor,
strada asurzitoare
pune-le sa emita pe frecventa
soaptei.

Imprima pentru mine
conversatia stelelor.
Vreau sa inteleg ce-si soptesc;
ele nu tipa nicicand
sunt mari
fara tipat.

Daruieste-mi
un cuvant uitat si tandru,
atat de tandru si atat de uitat
cum e glasul ultimei frunze ce mai intarzie
pe ram, in decembrie.

Am scris-o hat-hat...dar o dedic acum unui suflet ales.

Salut din inima revenirea pe scena a lui Cristi Minculescu. Stiam eu ca va fi bine !
Mi-am permis sa-mi amintesc si sa evoc in sufletul meu amintirea zilelor din '88-'89 in care stateam turceste pe-un covor si ne eram frati si prieteni.
Bine ai revenit suflet genial !
Rodica, iubita sotie.

Minunate si iubite raze vesnice, cuvintele-s putine atunci cand iubirea noastra spre voi e in prea-plin ! Sa ne traiti pentru ca va iubim !

Ruga matinala

Fie-ti
urcusul preasfant,
soare,
ce urci cu tarie,
pururi
realcatuindu-ma
dupa inalta
voia ta.

Infasa-ma
intr-o manusa.

De dincolo de fereastra
un tanar arbore
intinde
mana.

Copilul a vazut in somn
o jucarie
nemaivazuta.

Fie
sa aiba parte de o manusa
calda
si nedespartitoaredemana.

Unghiile despartirilor sunt
atroce
sa ne punem
manusa.

Dezmierdarile
ne prefac implacabil in calai
sa ne punem
manusa.

Pustii isi masoara puterile,
incaierarea
pluteste in aer
sa ne punem
manusa.

Pamantul
tremura din te miri ce
ca mana unui
betiv.

Sa ne punem
manusa.

Altminteri va trebui sa ne punem
camasa de forta,
o, soare,
ce urci,
preasfant
cu tarie.

Azi

Azi mi s-a spus prin vocea prietenei pe care-o stiu de treizeci de ani: "Oare o sa-ti pot multumi vreodata in viata asta ? "
Sigur ca atunci, demult, gasculitele de noi nu intelegeau ideea de continuu.
Insa as spune azi cum ca nimic si nimeni nu se inalta decat din locul in care ingerii vor si se lasa usor sa urce si s-adulmece sublimul.