Azi mi s-a spus prin vocea prietenei pe care-o stiu de treizeci de ani: "Oare o sa-ti pot multumi vreodata in viata asta ? "
Sigur ca atunci, demult, gasculitele de noi nu intelegeau ideea de continuu.
Insa as spune azi cum ca nimic si nimeni nu se inalta decat din locul in care ingerii vor si se lasa usor sa urce si s-adulmece sublimul.
duminică, 12 iulie 2009
Azi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
11 comentarii:
da, ai dreptate.
fata de prima varianta, cuvintele sunt la fel de grele, dar mai putin inspaimantatoare...
iar eu in naivitatea mea imi pot permite sa cred ca ingerii suntem noi, deghizati, ascunsi, infricosati uneori. cei care avem prieteni. :)
Impresionant!
uneori... îngerii vor, simplu şi uşor... dar nu vedem noi sau nu vrem noi... :)
numai bine!
Ce frumoase sunt cuvintele care le-ai transmis catre noi :)
Sublimul stă în frumuseţea sufletului.
De mică am o dorinţă care nu va înceta să scrie în mintea mea, cât de minunat ar fi ca pe PĂMÂNT oamenii să nu facă altceva decât să dăruiască.
Când întâlneşti astfel de suflete spui "Oare o să-ţi pot mulţumi vreodata în viata asta ? "
Te îmbrăţişez cu mare drag, minunată prietenă!
Îngerii pot face asta, să adulmece sublimul.
Frumoasa emotie ! Traire spontana, sincera !
Va multumesc tuturor care vibrati astfel si va simt alaturi.
Nu, nu cred ca ar fi potrivit sa mai adaug ceva cuvintelor voastre frumoase. Cred ca fiecare dintre voi a fost surprins la un moment dat in viata de astfel de momente unice si valoroase.
frumoase cuvinte, frumos este sa traiesti o prietenie adevarata
Fluturas,
ai dreptate :)
Trimiteți un comentariu