Racoare autumnala

Astazi universul s-a intors spre
inauntru.
Vrabia inghetata spre nimicul
cald
ce mai dainuie-ntr-insa,
blidul
spre supa linceda din
sine,
campul
vede prin miristea roscata
barba ce o va inalta la primavara spre cer.

Osanza
cauta sa dibuie locul
unde palpita candva
muschiul.
Eu
ma uit cum se inmultesc in mine,
ca niste microorganisme,
visele
zadarnice.

Pamantul alearga
cu ochii in oglinda
retrovizoare
curios daca ar izbucni sau nu
reactia nucleara
in cazul ca s-ar risipi pentru creatie
cat se creeaza pentru
risipa.

Samanta
priveste in sine
cu ochii mariti de
teroare:
ce voi deveni ?
gaza,
arbore,
floare,
om,
neom,
om,
neom ?

Flori, plante, viaţă

Imagini cat se poate de reale, necosmetizate

Unii zâmbesc acru. Alţii din vârful buzelor, de complezenţă adică.
Pentru cei care zâmbesc din atrii şi ventricule, pentru voi dragilor - desfătare de culoare şi lumină într-o micuţă grădină ca un murmur crud, spre copt.

Din inimă

foto

Am vrut azi să fiu eroică dar n-am reuşit.
Nu există motivaţie mai mare decât salvarea unei alte vieţi atunci când sănătatea îţi permite. De multe, foarte multe ori o facem în plan psihologic, însa există clipe când putem face mai mult. Gândiţi-vă la "infrăţirea" care ne atinge prin miligramele de sânge.

Sau voi nu veţi fi simţit niciodata nevoia
unei vieţi de frate în plus ?
Eu şi Azi nu am putut- (acel Azi cu valoare de substantiv comun spre propriu).
Nu mă întrebaţi cum m-am simţit după o lungă aşteptare la capătul căreia medicul mi-a spus că nu am voie nici acum, nici altădată. Pentru un fleac de boala "boierească" de cândva, care apucă să mă lase taman acum fără răspuns.
Azi mi-aş fi dorit sa fiu eroică.
TU ! TU cred că poţi s-o faci ! Şi te vei simţi de-un milion de ori mai sigur pe tine decât mine, acum.
Şi încearcă să nu mai laşi cuvintele să se transforme în fum.

N-a fost nimic interzis. Am vrut sa donez sange.

"Ariciul"

poze din terasa nepotului meu, oarecum vecin
cu Paul Gabor


"Ariciul" nu vrea curenţi de aer. El vrea doar soare şi musai înstropit dimineaţa, devreme...ar fi de preferat chiar puţin înainte de zori.

Şi dacă-i cactus, ce ?
Oricât de prea feroce apare armura lui de ţepi, el infloreste şi e mult prea superbul ornament din lumea tristă şi lipsită de culori. (Opţional, uneori).

Ciudata lume a cactuşilor vă poate dezvălui un farmec greu de egalat. Dar şi mai greu de
mângâiat.

Eu am

Eu am filtrele mele
voi aveti filtrele voastre.
De ce nu intelegeti ca iubirea
inseamna
doar zbor ?

Frumoasă Lună, rondă

Am zărit Luceafărul sau mi s-a părut, oh Lună, stăpâna nopţii şi a vietii onirice ! Dacă un dram de vis în plus o sa-ţi mai cer, tu crede... Tu iartă şi primeşte taină şi dor nespus şi nesupus lumii... mele de-acum. Şi mai cutează de primeşte-n plus iubirea ca şi veghea ta care m-adoarme şi trezeşte mult prea devreme noaptea în culcuş.

Luna rondă ca o mamă,
cerul nopţii ca un tort e
înţesat cu lumânari
sufletul, sub semnul forte
nu-şi încape între zări.

Aripi

Cand septembrie
cheama cocorii din mlastini,
lebedelor din parc li se reteaza aripile.

Intocmai cum, in vis, la picioarele noastre descind
aeronave
pe care n-am zburat niciodata,
in vis, spre lebedele albe coboara
aripi.

Deasupra
penele stralucitoare,
dedesubt
gingasul puf, in care noaptea
iti poti incalzi
pliscul.

Aripi
credincioase si
sigure.

Fireste,
aripile lebedelor vor creste la loc,
dar mai scurte,
de fiecare data mai scurte,
cu fiecare toamna mai scurte.

In fiecare toamna, sub ochii nostri
tineri barbati blajini
amputeaza
visele.

Ori de cate ori
primavara
contemplu trecerea lebedelor,
ma intreb daca
platita atat de scump,
frumusetea mai e
frumusete.

O forma de Iubire

Cand esti trist si obosit cred ca nu e bine sa te pozitionezi intre tampoane...de tren. Nu faci decat sa-ti amplifici nelinistea si sa-ti doresti apropierea garii pe-un peron launtric in care doar sangele propriu sa-ti spuna ce-ai putea pierde. Si pana la urma ce inseamna a pierde...pierderea - cand sabia se poate rupe in doua, in trei...si luciul ei pierzand sira spinarii sa se transforme in apa inverzind asfaltul.

Cabina telefonica

Patrunde-n versul meu, hai vino, vino,
Vino,
Vino ! Le stii doar aste strazi si magazine
le stii si scuarurile,
le stii doar, vino, vino,
Vino, doar poti telefona chiar din cabina asta telefonica.
Nu vezi ca versurile mele-s chiar orasul ?
Pai altfel, cum ?
Ca doar eu merg la un sfert de metru
de casa, sau de
autobuz, sau de
trotuar.
Caci sunt intotdeauna - doar la un sfert de metru
de acel ceva, ce
este orasul insusi,
Eu chiar si sunt orasul autentic si daca vrei poti sa traiesti in mine.
Exista sigur, diferiti poeti. Stejarul iata, ori mai bine zis
acel steja electric
cu toate ritmurile ghindelor.
Marea electrica
c-un "a" descendent
c-un "e" ascendent
Romanita electrica
cu contururi precise.
Iar eu - eu sunt orasul electric miscand ritmic.
N-as vrea nicicum ca sa-ti vorbesc poetizand asa stiintific,
cat timp nu prea-ntelegi.
Dar in general, intreaba-i pe biofizicieni, sa-ti spuna
cum ca poetii
de fapt sunt campuri
electromagnetice
ale unor corpuri care
zboara sau cresc.
Si chiar de aceea versurile mele nu sunt si nici nu pot altcum
s-arate.
Numai asa. Pentru ca, vezi, aproape
in fiecare poezie din asta
exista o strada si, ma rog, chiar daca
pe stanga e putina inghesuiala,
casa de casa,
atunci la dreapta, ca de obicei, e
un spatiu rezervat pentru miscare.
Nu nascocesc.
Sunt numai la un sfert
de metru.
Si-i stiintific demonstrat
ca orisice transmisie electrica
arata-ntocmai ca
originalul.
Ori tot nu vezi ?
Pai, ia treci aici strada.
Aici, pe langa-acea lumina verde, hai, traverseaza strada iarasi,
daca e-aprins becul rosu, bate-n loc o clipa,
caci nu te sfatuiesc sa treci in goana
printre-ale mele versuri
fara sa ai sansa de a te vedea calcat.
Pana la capatul poeziei, iata, sunt douazeci de strazi, strazi transversale
Si daca-ti arde, n-ai decat sa treci prin scuarul din mijlocul strazii, haide,
poti sa dispari
"La sanul lui Cristos" sa-ti bei
cafeaua.
iar, uite-aici, poti cumpara chiar azi sampon de par
sau poate ca un schwarzkopf "Glemo".
Patrunde-n versul meu, hai vino, vino,
Vino si poti telefona chiar din aceasta cabina telefonica.

Recomandare - dezvoltare personala

foto

Un articol excelent scris de Ioan Nicut in care aflam mai multe despre legaturile cauzale dintre :
Eveniment -> Semnificatie -> Emotie -> Actiune = Comportament -> Rezultat