Patrunde-n versul meu, hai vino, vino,
Vino,
Vino ! Le stii doar aste strazi si magazine
le stii si scuarurile,
le stii doar, vino, vino,
Vino, doar poti telefona chiar din cabina asta telefonica.
Nu vezi ca versurile mele-s chiar orasul ?
Pai altfel, cum ?
Ca doar eu merg la un sfert de metru
de casa, sau de
autobuz, sau de
trotuar.
Caci sunt intotdeauna - doar la un sfert de metru
de acel ceva, ce
este orasul insusi,
Eu chiar si sunt orasul autentic si daca vrei poti sa traiesti in mine.
Exista sigur, diferiti poeti. Stejarul iata, ori mai bine zis
acel steja electric
cu toate ritmurile ghindelor.
Marea electrica
c-un "a" descendent
c-un "e" ascendent
Romanita electrica
cu contururi precise.
Iar eu - eu sunt orasul electric miscand ritmic.
N-as vrea nicicum ca sa-ti vorbesc poetizand asa stiintific,
cat timp nu prea-ntelegi.
Dar in general, intreaba-i pe biofizicieni, sa-ti spuna
cum ca poetii
de fapt sunt campuri
electromagnetice
ale unor corpuri care
zboara sau cresc.
Si chiar de aceea versurile mele nu sunt si nici nu pot altcum
s-arate.
Numai asa. Pentru ca, vezi, aproape
in fiecare poezie din asta
exista o strada si, ma rog, chiar daca
pe stanga e putina inghesuiala,
casa de casa,
atunci la dreapta, ca de obicei, e
un spatiu rezervat pentru miscare.
Nu nascocesc.
Sunt numai la un sfert
de metru.
Si-i stiintific demonstrat
ca orisice transmisie electrica
arata-ntocmai ca
originalul.
Ori tot nu vezi ?
Pai, ia treci aici strada.
Aici, pe langa-acea lumina verde, hai, traverseaza strada iarasi,
daca e-aprins becul rosu, bate-n loc o clipa,
caci nu te sfatuiesc sa treci in goana
printre-ale mele versuri
fara sa ai sansa de a te vedea calcat.
Pana la capatul poeziei, iata, sunt douazeci de strazi, strazi transversale
Si daca-ti arde, n-ai decat sa treci prin scuarul din mijlocul strazii, haide,
poti sa dispari
"La sanul lui Cristos" sa-ti bei
cafeaua.
iar, uite-aici, poti cumpara chiar azi sampon de par
sau poate ca un schwarzkopf "Glemo".
Patrunde-n versul meu, hai vino, vino,
Vino si poti telefona chiar din aceasta cabina telefonica.
luni, 31 august 2009
Cabina telefonica
Publicat de
gabi
la
20:24
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)






14 comentarii:
Pasajul care mi-a plăcut cel mai mult - "Romanita electrica
cu contururi precise.
Iar eu - eu sunt sunt orasul electric miscand ritmic.
N-as vrea nicicum ca sa-ti vorbesc poetizand asa stiintific,
cat timp nu prea-ntelegi.
Dar in general, intreaba-i pe biofizicieni, sa-ti spuna
cum ca poetii
de fapt sunt campuri
electromagnetice
ale unor corpuri care
zboara sau cresc"...
:)
ma bucura citirea si impresiile,
m-ajuta.
Multumesc, Cristian.
cioc, cioc - oras de vis si pubere magnetice...
servus...
"poetii
de fapt sunt campuri
electromagnetice
ale unor corpuri care
zboara sau cresc."
orasul capata sens astfel... patruns in vers e... altceva...
o seara frumoasa...
cele bune!
da...
in versul meu, in Universul meu, in mine...
distanta negativa, cabina telefonica - portal. in Matrix sa uin afara...
intrand doar pe firul vocii :))
Am găsit cabina telefonică exact ca în instrucţiuni, dar mi s-a spus:
- Pentru moment, abonatul telefonic nu poate fi contactat...
:))))
Vania...
sigur ai format numarul corect ?
Ajnanina,
sunt fara cuvinte...
Te imbratisez !
Flavius,
Da,
un sens, un anume sens in care poti merge ca aerul. Unde e loc si lumina destula.
Toate cele bune si tie ! Multumesc !
Vali,
suntem acasa pentru musafiri ca tine. Intotdeauna ;)
:)) firar nu gasesc cabina asta telefonica...trebuia sa introduci in poezie si o harta ca zau m-am ratacit:))
:)))
Raza,
dulce, dulce...
nu cumva ai pus dulceata din ceaiul lui Calin Hera ?
Te pup si sunt sigura ca vei gasi calea si fara harta. Doar cu "Harta Inimii"...
..."poetii
de fapt sunt campuri
electromagnetice
ale unor corpuri care
zboara sau cresc."
Foarte frumoase imagini si "magini" - adica magii de cuvinte. Mi-ai amintit de "I sing the body electric", al lui Walt Withman.
Superba metafora cabinei telefonice si a orasului, asezandu-se si deschizandu-se cu totul spre a fi colindat, gata de "contact"...
Zi frumoasa, de albastru electric, draga mea!
Multumesc frumos, Mikka.
Am prins cu bratele deschise mesajul tau si mult m-am bucurat !
Trimiteți un comentariu