Rugaciune

Fie-ti urcusul preasfant,

Soare,

ce urci cu tarie, pururi

realcatuindu-ma

dupa inalta voia ta.

Infasa-ma

intr-o manusa.

De dincolo de fereastra

un tanar arbore

intinde mana.

Copilul a vazut in somn

o jucarie nemaivazuta.

Fie sa aiba parte

de o manusa calda

si ne-despartitoare-de-mana.

Si ce daca

Cred ca are dreptate prietena mea.

Poate ar trebui sa scriu si sa echivalez starile de spirit intr-o forma care sa poate sa transmita pe rand: bucurie, extaz, suferinta, dezolare si iar bucurie!

Si poate eu nu pot sa inteleg ca toate astea ar avea vreun rost ?

Imi simt si traiesc un fel de solitudine, desi ma doresc vie intre oameni?

Si ce daca ma simt ca-ntr-un final paradoxal si nu vad acum alta scena ?

Si ce daca... doar o zi te simti iubit ...si alte zece te simti coplesit de un cameleon al iubirii?

De ce sa impovarezi cu asta pe oamenii buni?

Mai intai

Mai intai arata-mi

unde e Apusul.

Voi inchide ermetic

aceasta parte a lumii;

astazi nu vreau ca soarele

sa coboare

sub orizont.

Aratatoarelor de la ceasuri

astazi

le interzic miscarea.

Pulsul imi bate

atat de veridic

si de acut,

incat timpul se retrage

din ceasuri,

si din calendare clipe,

instituindu-se in sange.

Priveste

Priveste

aceasta zi sperioasa si galbena

ca un boboc abia rasarit din gaoace.

Priveste

acest clestar ce nu cuteaza

sa se clinteasca.

Priveste

aceasta floare ce-si desface

inspaimantata de sine insasi

corola.

Priveste-le.

Niciodata nu te-ai vazut

de atat de aproape.

Veverita

Se pare ca prezenta unui brat retezat

se resimte inca multa vreme.

Arunc trei pumni de tarana

pe sicriul defunctului.

Am cunoscut o tanara fata

pe atat de aproape incat i-am distins cel dintai

filigramele brumei

in plete.

Ascultam

rasul sincer

in care scaldau

cuvintele grave.

Era veverita.

Nimeni nu va regasi vreodata securea rece

care i-a retezat

gatlejul.

Stia

ca nu mai are gatlej,

dar simtea

ca are.

A sarit de pe un brad inmiresmat pe altul si

a murit.

Extaz

Cuvantul extaz vine din greceste si inseamna a iesi din sine.

A fi tot timpul in afara sinelui inseamna sa ceri prea mult de la sufletul si trupul tau.

Un calugar spunea ca toti stramosii nostri si toti urmasii sunt prezenti in noi. Cand ne eliberam, o facem pentru intreaga umanitate.

Sa iubim cactusii ?

Cactusul nu-i vinovat.

Ariciul verde, odata, demult, a avut tulpini si frunze adevarate.

A fost insa obligat sa se adapteze la conditii extremale.

Frunzele s-au transformat treptat in spini, ghimpi si tepisori.

Chiar si tulpinile lui s-au ingrosat treptat, acoperindu-se cu o pojghita de ceara.

Foloseste economic apa pe care o acumuleaza.

Ariciul nu suporta curentii de aer.

El are nevoie de mult soare si trebuie stropit dimineata devreme.

Ciudata lume a cactusilor iti dezvaluie un farmec floral aparte, greu de egalat. Dar si mai greu de mangaiat.

Am visat...

Am visat flori de castan. Le-am atins doar cu privirea.Bucurie de copil, colorata-n paralele.Te-am chemat sa-mi prinzi o mana. Pe o floare de castan,

Surazand, ai spus ca mana nu e buna sa cuprinda fericirea. Am clipit si m-am oprit. Am stiut inca odata. Ca acolo-i nemurirea!

Era iubirea

Timpul nu mai trecea.

Era iubirea.

Numai in fata ei se opreste

timpul.

Puteam aduna secundele

cum aduni nisipul in pumni,

risipindu-le apoi, dupa voie,

in dreapta si-n stanga.

Metalul nu ruginea.

Florile uitau sa moara.

Si atunci noi am uitat sa numaram.

E minunat,

pe cea mai inalta scala,

e minunat

ca iubirea nu stie sa numere.

Racoare autumnala

Astazi universul s-a intors spre inauntru.

Vrabia inghetata spre nimicul cald

ce mai dainuie in ea.

Campul verde prin miristea roscata

Barba ce o va inalta la primavara spre cer.

Eu ma uit cum

se inmultesc in mine,

ca niste mircoorganisme,

visele zadarnice.

Pamantul alearga

cu ochii in oglinda retrovizoare

curios daca ar izbucni sau nu

vreo reactie.

Samanta priveste in sine

cu ochii mariti de teroare.

Ce voi deveni?

gaza? arbore?

floare? om? neom?

om? neom?