Era iubirea

Timpul nu mai trecea.

Era iubirea.

Numai in fata ei se opreste

timpul.

Puteam aduna secundele

cum aduni nisipul in pumni,

risipindu-le apoi, dupa voie,

in dreapta si-n stanga.

Metalul nu ruginea.

Florile uitau sa moara.

Si atunci noi am uitat sa numaram.

E minunat,

pe cea mai inalta scala,

e minunat

ca iubirea nu stie sa numere.