Cred ca are dreptate prietena mea.
Poate ar trebui sa scriu si sa echivalez starile de spirit intr-o forma care sa poate sa transmita pe rand: bucurie, extaz, suferinta, dezolare si iar bucurie!
Si poate eu nu pot sa inteleg ca toate astea ar avea vreun rost ?
Imi simt si traiesc un fel de solitudine, desi ma doresc vie intre oameni?
Si ce daca ma simt ca-ntr-un final paradoxal si nu vad acum alta scena ?
Si ce daca... doar o zi te simti iubit ...si alte zece te simti coplesit de un cameleon al iubirii?
De ce sa impovarezi cu asta pe oamenii buni?
Postări
2 comentarii:
Starea ta de spirit din postul asta are gust de "la ce bun?" din postul meu de ieri:) Aceeasi solitudine, aceeasi dorinta si parca neputinta de-a fi cu restul...
Cat despre ingrijorarea ta, gabitzu, ca i-ai impovara cu asta pe oamenii buni, e nejustificata, cred. oamenii buni nu preiau starile astea, le vad si ne reamintesc ca sunt trecatoare, atat... din fericire pentru noi si pentru ei insisi... :)
Ai fost draguta reamintindu-mi ca nu sunt asa de singura :D
Te mai astept!
Trimiteți un comentariu