luni, 17 septembrie 2007

Indoiala


Credinta e oarba,

Indoiala are nevoie de fapte.

Ei bine, eu ma indoiesc de faptul

ca a sta incremenit langa focul vesnic

inseamna a intelege focul si vesnicia.


Nu in vapaia incendiilor,

nu la capataiul marilor febre,

sau langa clocotul fontei

si nici unde se incruciseaza privirile vrajmasilor;

acolo nu esti de gasit.


Ma indoiesc si de faptul ca ai fi Prometeu.

Nu prea aduci a talhar de foc

pentru altii;

Prea ai incremenit.

Nici paganii nu strajuiesc astfel focul.


Inlauntrul tau ticaie

timpul inert al trecatorului.


Nu adaugi nicio scanteie

focului vesnic.

Flacara se izbeste de tine

ca de o stalactita;

Adevaratii purtatori de foc

au trupurile acoperite de plagi.



2 comentarii:

Anonim spunea...

Eu cred ca adevaratii purtatori de foc au pielea rece, plagile sunt pe dinauntru!

gabi spunea...

Da, Maria!
Nimeni, aprinzand faclie, nu o pune in loc ascuns, nici sub obroc, ci in sfeshnik!
Plagile...mda...
Pe mine insami nu pot sa ma insel,
Ma-ndrept spre miezul rugului, de-a dreptul.
Manta de flacari sa-mi cuprinda pieptul!
Te imbratisez!