joi, 15 ianuarie 2009

Aniversara - 15 ianuarie, 1850



Criticilor mei

"Multe flori sunt, dar putine

Rod în lume o să poarte

Toate bat la poarta vietii,

Dar se scutur multe moarte.

E usor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,

Insirind cuvinte goale

Ce din coada au să sune.

Dar când inima-ti framinta

Doruri vii si patimi multe,

S-a lor glasuri a ta minte

Sta pe toate să le-asculte,

Ca si flori în poarta vietii

Bat la portile gindirii,

Toate cer intrarea-n lume,

Cer vesmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,

Pentru propria-ti viata,

Unde ai judecatorii,

Nenduratii ochi de ghiata?

Ah! atuncea ti se pare

Ca pe cap iti cade cerul:

Unde vei gasi cuvintul

Ce exprima adevarul?

Critici voi, cu flori desarte,

Care roade n-ati adus -

E usor a scrie versuri

Când nimic nu ai de spus."

4 comentarii:

Anonim spunea...

Eminescu... vesnic va ramane viu, printre noi muritorii de rand... sa-i respectam si sa-i serbam nemurirea nu doar o data pe an... ci zilnic la ces de tacuta inserare...

gabi spunea...

Adevarat!

ombun spunea...

La zidrea soarelui se stie,
Cerul a muncit o vecinicie


http://fr.youtube.com/watch?v=-typBxyNYug&feature=related





desi Luceafaru-a apus
al sau ecou rasuna dus
purtat de-al tainelor cuvinte
Printre-ale timpului morminte

gabi spunea...

Frumos, frumos !!!