Fiecare are tacerea proprie, incarcata de sensuri.
Daca ne gandim insa, la dragostea de viata vom sti ca ea este suma tuturor pasiunilor si placerilor noastre, iar vehementa lor este rascolita atat de dezamagire cat si de perspectiva succesului. Nimic nu pare sa egaleze aceasta tenacitate a existentei, in afara de o suferinta extrema fie a trupului fie a spiritului, care sa distruga deopotriva atat puterea obiceiului cat si a imaginatiei. Intrebarea daca viata este insotita de o cantitate mai mare de placere sau de suferinta, poate fi fara rost, fiindca atasamentul nostru fata de viata depinde de interesul fata de ea si nu putem ignora ca ne intereseaza mai mult aceasta lume in valtoare, agitata de mii de sperante si temeri, tulburata de cele mai diverse bucurii si tristeti, decat infricosatorul hau.
A fi orice este mai bine decat a nu fi nimic.
Pasiunea, imaginatia, vointa, sentimentul puterii, chiar constiinta existentei noastre ne leaga de viata si ne tine stransi in lantul ei, ca intr-un farmec, in ciuda oricaror altor consideratii.
S-ar parea ca in desertul vietii nu sunt decat putine insorite pajisti, spre care inaintam intotdeauna grabiti; le privim plini de dorinta din departare si nu ne pasa de pericolele si suferintele pe care le induram ca sa ajungem pana la urma la ele. Oricat de obositi am fi de acelasi drum batut, oricat de scarbiti de trecut si oricat de putin ne-am increde in viitor, spiritul se revolta la ideea disparitiei defintive.
A fi orice este mai bine decat a nu fi nimic.
Pasiunea, imaginatia, vointa, sentimentul puterii, chiar constiinta existentei noastre ne leaga de viata si ne tine stransi in lantul ei, ca intr-un farmec, in ciuda oricaror altor consideratii.
S-ar parea ca in desertul vietii nu sunt decat putine insorite pajisti, spre care inaintam intotdeauna grabiti; le privim plini de dorinta din departare si nu ne pasa de pericolele si suferintele pe care le induram ca sa ajungem pana la urma la ele. Oricat de obositi am fi de acelasi drum batut, oricat de scarbiti de trecut si oricat de putin ne-am increde in viitor, spiritul se revolta la ideea disparitiei defintive.
Postări
6 comentarii:
c'est la vie. cu bune, cu rele, cu piper si cu sare, cu suisuri si coborari, dar e a noastra, ne apartine. e libertatea noastra si lantul nostru.
imi place cum scrii.
Merci LaVi,
te mai astept, cu drag.
"Scumpa duduie", cum ar spune un inaintas de-al nostru, sau mai simplu Gabitza draga, dati-mi voie sa aplaud inca odata modul magistral in care asterneti pe foaia alba, dar virtuala, mici simboluri, care se impreuneaza spre a produce in final senzatii placute.
Viata....e poate nebunesc sa vorbesti despre viata,atata timp cat nu te bazezi decat pe propria experienta, dar in acelasi timp marea trecere cum foarte frumos o numeste Blaga, ne permite fiecaruia dintre noi sa zambim sau sa plangem, sa scrasnim din dinti de durere sau sa plutim de fericire, sa fim apasati pana la sufocare de cele mai infricosatoare angoase sau sa visam la "nemurire", ceea ce face legitima orice exprimare.
Astazi (si practica mea profesionala imi ofera posibilitatea sa fiu martorul acestei realitati)ca si in timpul protoparintilor dragostea de viata sau disperarea cu care ne agatam de orice firisor de speranta de a ramane in viata- asa numitul instinct de conservare- este la fel de intens in ciuda baladelor in care este cantata seninatatea in fata mortii si in ciuda tentativelor adesea reusite ale sinucigasilor. Sa fie aceasta disperare expresia fricii de necunoscut de marele hau?, foarte posibil.....pana atunci o viata cat mai aventuroasa, lipsita de lipsuri ca sa ma exprim academic si cu visare
plecaciuni
un ombun dar viu
Bine ca n-ai spus: conita, hangita sau cine stie ce alte d'ale Carnavalului :)
Cateodata si mie imi mai duduie...cate ceva ;)
Da, am scris anul trecut in septembrie, despre acest subiect, dupa ce am primit un coment pe siteul www.octavianpaler.ro, in care cineva vorbea despre Paler ca despre un fost-potential sinucigas (doar atat retinuse el, din pacate)
Articolul este aici: http://octavianpaler.ro/comentarii-si-citate/dragostea-de-viata/
Si acum,curiozitate feminina: tu cu ce practica profesionala te delectezi si unde ? :) (ca sa nu intreb direct : cine esti ?)
Ai inteles gresit...nu-mi doresc o viata aventuroasa si lipsita de lipsuri si cu visare.
Dar, c'est la vie, fiecare doreste celuilalt cam ce-si doreste pentru sine :)
Ca sa fiu sincer pana la capat, sa stii ca am scris nu neaparat pentru ca am un mesaj, ci mai degraba pentru ca imi place sa schimb cateva cuvinte scrise cu tine (stiu ca ai sa raspunzi la orice post macar cu multumesc), sa ma bag in seama (cum zice tot romanul), te respect foarte mult desi nu te cunosc decat din scrierile tale si ador modul tau atat de firesc de a scrie. Apropo de aventuri si lipsuri...................
Si pentru ca cel putin imi doresc (si sper eu sa si reusesc intr-o mare masura) sa astampar curiozitatile feminine, lasa-ma sa ma laud ca-s doftor de Paris temporel....;cum s-ar zice, dar parol surata.....e chelcheshoz dee impaunare.....asa cum ii sta bine romanumui si nu numai
A tout' sau in graiul nostru pi curand
Bine, domn' doctor. Am prins ideea :)
Multumesc pentru aprecieri si sa ai bafta metropolitana !
Trimiteți un comentariu