Cat de mic este cosmosul, cat de jalnic si de plapand este in comparatie cu luciditatea umana, cu o singura amintire individuala si cu exprimarea ei in cuvinte.Pentru amintirile si impresiile copilariei suntem foarte recunoscatori. Ele ne-au calauzit spre un veritabil Eden de senzatii vizuale si tactile. Nimic nu este mai placut sau mai ciudat decat sa meditezi la acesti primi fiori. Ei apartin armonioasei lumi a copilariei perfecte si ca atare detin in memoria noastra un contur plastic firesc, care poate fi trasat aproape fara efort. Abia cand apar amintirile adolescentei, memoria incepe sa devina capricioasa si posaca.In ceea ce priveste capacitatea de a inmagazina impresii, copiii trec printr-o perioada de geniu, de parca destinul incearca sa fie drept cu ei, daruindu-le mai mult decat li se cuvine, avand in vedere cataclismul care urmeaza sa lichideze lumea pe care au cunoscut-o.
Dar chiar si asa, misterul individual il va chinui in continuare pe memorialist.
Nu poti gasi nici in mediul inconjurator si nici in ereditate instrumentul care modeleaza si care imprima vietii complicatul filigran al carui model devine vizibil doar atunci cand lumina artei este facuta sa razbata prin tichia de mascarici a vietii.
Dar chiar si asa, misterul individual il va chinui in continuare pe memorialist.
Nu poti gasi nici in mediul inconjurator si nici in ereditate instrumentul care modeleaza si care imprima vietii complicatul filigran al carui model devine vizibil doar atunci cand lumina artei este facuta sa razbata prin tichia de mascarici a vietii.







2 comentarii:
Portia mea de litere a fiecarei seri... numai bine!
:) Multumesc !!!
Trimiteți un comentariu