duminică, 4 ianuarie 2009

Si lumina dintre nori




"Trebuie să ai libertatea să te aperi inclusiv de propriile tale cuvinte, deoarece câteodată reuşeşti să spui foarte puţin din ce ai dorit să spui.Omul e un zeu pe dos. Dacă zeii tac, el e osândit să vorbească, să aleagă sau să fugă de o alegere."
Octavian Paler

Exista o inteligenta universala a materiei care aduna acelasi tip de energie intr-o zona comuna. Asemeni norilor de aceeasi culoare si compozitie si care stau foarte aproape sau uniti pe cer, la fel oamenii tind sa se apropie sau sa se departeze in functie de energia pe care o emana cel mai mult.
Impreuna sau departati unii fata de ceilalti sau felul in care ne definim si recunoastem ca apartinand unui grup care ne atrage si contopeste sau ne distanteaza prin valorile sale.
“Nu pot sa-ti fiu prieten pentru ca nu te inteleg si nici tu nu ma intelegi” – in antiteza cu “raman foarte aproape de tine fiindca te simt ca pe propria persoana”
Dar exista si un tip de atractie prin complementaritate si cati dintre noi nu am avut ocazia sa traim povesti frumoase langa oameni destul de diferiti fata de noi?

2 comentarii:

ombun spunea...

Nu pot drecat sa ma inclin din nou in fata scrierii nemuritorului Paler. Cat despre gandul tau draga gabitza, da-mi voie sa-l impartasesc si sa spun si eu doua cuvinte: omul este in esenta un instrument social, cred ca ar muri de inima rea daca ar fi singur, izolat de semenii sai (si-aici nu ma refer la pustnici), insa conform structurii sale sufletesti, experientei de pana atunci, prejudecatilor, capacitatii de comunicare, capacitatii de a conduce sau a se supune, calitatilor sale fizice omul alege sau este ales de un anume anturaj, evita sau este axclus de altul....dar pana la urma nu ramane singur, se transforma evolueaza sau involueaza....si in final moare (imi permit sa citez statusul unei prietene: -Nu lua viata in serios niciodata. Oricum nimeni nu iese din ea viu-) fiind plans sau injurat de ceilalti.

Vreau sa marturisesc ca nu am facut decat sa insir multe cuvinte fara a reusi insa sa spun ceea ce am avut de spus

sarutari de maini

gabi spunea...

Merci frumos, ombun :)
Ai spus extrem de real. De multe ori suntem traiti de viata.
Si poti continua, daca tu crezi...ca nu ai spus chiar tot.
Pupici pe obraz si tie :)