marți, 27 ianuarie 2009

Treptele adevarului


Fragment din "Incercarea sufletului" de Rudolf Steiner
"Abia acum descopar cum vanitatea cunoasterii
Poate ademeni sufletul;
In loc sa-si absoarba forta
Din bunul spiritual oferit
El vrea sa foloseasca darul
Doar pentru a se oglindi nesabuit pe sine
Dar stiu in clipa asta
Prin strigatul de prevenire din inima mea
Cat de departe inca trebuie sa ma simt
De telul cel mai apropiat.
Nu vreau sa mai interpretez pripit
...............
De-as fi urmat mai curand aceste cuvinte
Ce-mi pretind modestie
Nu mi-ar fi ramas ascuns
Ca sufletul atat de dotat al prietenului meu
Doar liber se poate dezvolta,
Cand isi cauta singur cai
Ce nu i-au fost indicate de mine.
Recunoscand asta,
Voi dobandi si forta de a-mplini
Ce cere de la mine datoria si iubirea"

Intr-o perioada in care dezbinarea intre oameni se manifesta in toate relatiile individuale si de grup, (re)lecturarea "Incercarii sufletului" reprezinta o sursa fierbinte de intretinere spirituala a fortelor de iubire aduse de Hristos pe Pamant.
Oricarei realitati materiale din Univers ii corespunde ceva spiritual si orice realitatea spirituala din Univers primeste la un moment dat expresie in lumea materiala.

3 comentarii:

delta spunea...

"Oricarei realitati materiale din Univers ii corespunde ceva spiritual si orice realitatea spirituala din Univers primeste la un moment dat expresie in lumea materiala."

Păi, din păcate şi manelele reprezintă o realitate.
Mă gândesc cu groază în care tip de realitate s-ar încadra?
Că în cazul lor, ambele variante sună catastrofal...

gabi spunea...

N-am chiar toate raspunsurile...
In cazul in care manelele reprezinta o realitate spirituala...
mai trebuie analizat aspectul :)

gabi spunea...

SPIRITUÁL1, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparţine spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deştept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindeşte, exprimă, denotă inteligenţă, isteţime, umor. 3. Care aparţine religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦ (Substantivat, m.) Duhovnic. [Pr.: -tu-al] – Din fr. spirituel.
Sursa: DEX