duminică, 8 februarie 2009

Reedit


Te-am cules din adanc de fantana
si te-am adus acasa pe drum ocolit,
cu atata grija de a nu te pierde
incat dupa cativa pasi am infrunzit.
Te-am amestecat in aluatul cuminte
si te-am framantat indelung fermecata,
incat, nepazita, propria-mi umbra
s-a strecurat in aluat.
Apoi te-am asezat usor pe vatra
si te-am copt din amiaza in amurg
tot furand cu ochii, de departe
din trupul tau cate-un coltuc.

4 comentarii:

Adrian Popa spunea...

Frumos tare!

gabi spunea...

Multumesc frumos de vizita si aprecieri, Adrian :)

Anonim spunea...

ce frumos scrii!

gabi spunea...

Thanks :)