Intr-o zi de visare mi-a spus un prieten: "au inflorit piersicii, o padure de piersici. Nu-ti vine a merge ?"
Pe carari de pamant bun, darnic, sub o cascada de lumina alba, sidefie am patruns in "padurea de piersici". Eram fara cuvinte, numai mirare. Tacuti, fermecati, indragostiti de piersicii infloriti.
Cand iubesti nu vrei sa mai stii de nimic. Asa-i si in padurea de piersici. Nimic decat flori de piersic. Cu miezul trandafiriu, cu marginea alba, pura ca zarile.
Vorbele ar fi curmat o rugaciune nespusa.
Tacere si priviri inlacrimate de fericire eram noi, calatorii din povestea fermecata.







18 comentarii:
multumesc.
deschid si eu pentru o clipa, alaturi, cartea de rugaciuni.
O calatorie pe margine de curcubeu, pe un covor fermecat, pe aripi de vis.
Suntem alaturi Janine !
Te invidiez pentru o astfel de călătorie mirifică...
Cristian, multumesc pentru compliment.
Nici tu nu eziti in astfel de calatorii.
Wow! Ce mireasma,
Vali,
oare chiar vine primavara ? :)
Promite-mi ca data viitoare cand vizitezi astfel de taramuri de basm ne vei lua si pe noi cu tine ^-^ Minunat!
Kami,
promiit! :)
Gabi, fara cuvinte...Articolul tau imi aduce aminte de dragul meu Ionel Teodoreanu...
Leo,
reverente pentru Ionel Teodoreanu si pentru tine.
Piersicii sunt in noi, calatoria in noi......regseste intotdeuna edenica priveliste.....Sa facem lumea o gradina mare cu piersici cu mireasma de comuniune, si desfat
eu deja nu mai stiu de nimic...
Cu ochii deschisi, cu ochii inchisi, cu narile mai larg deschise decat oricand am pornit in adulmecarea (ca sa nu spun in cautarea) "timpului pierdut", al peisajelor inmiresmate care s-au tatuat unic si pentru totdeauna in adancul creierilor mei.
NOSTALGIE, SUSPIN, NOSTALGIE, UN ZAMBET IN COLTUL GURII, UN GALOP DE INIMA.....dar mai ales NOSTALGIE
miros de satul meu, miros de doamna invatatoare, miros de cozonac de la mamaie, miros de vacanta de iarna cu fumul cosurilor, miros de desfatz culinar matern, mirosul cafelei de dimineata amestecat cu mirosul iubitei, miros de facultate, miros de.........sunt atatea mirosuri, atatea amintiri, atatea gusturi, atatea dureri, atatea uitari de mine, de frustari, de rabdare
sper sa imi amintesc candva de miros de prieteni de blog
Gabi !
Singamaraja visit you
Sungamaraja,
Thank you very much for your time !
* Singamaraja,
excuse.
Ombun,
ai insiruit atat de frumos trairile timpului trecut/pierdut si de ce nu si al unui viitor, incat m-ai lasat fara cuvinte.
Intersant de retinut ca vom putea experimenta si mirosul placut al prieteniei de blog, cu siguranta :)
Numai bine iti doresc si multa rabdare in minimizarea trairilor frustrante.
Ovi,
esti galant si manierat.
Te salut cu drag :)
Trimiteți un comentariu