Barbatul a fost invatat sa nu planga; lacrimile nu sunt barbatesti. El continua sa se impovareze pentru ca plansul nu e barbatesc.
sâmbătă, 14 martie 2009
I Don't Wanna Miss a Thing
Publicat de
gabi
la
17:57
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)






9 comentarii:
Ba Plangem Sora Gabitza, din sulfet, din ras, si cand suntem blat, plancem si cu lacrimi...
Plangem cu lacrimi multe, cand nu mai putem sa ne induram barbatia...
Plangem si atunci cand ne acceptam vulnerabilitatea.
Atunci cand plangem pe fata, atunci suntem mai liberi, atunci suntem mai barbati...
Un plangacios....
:))))))))))
Un dulce :))))
tot respectul pentru lacrimile voastre...
ele sapa in piatra, scotand ingerii din voi la iveala...
ce multzi barbatzi au ramas corijentzi la invatzatura asta... eu printre ei... nu corijent doar, ci si revoltat... pentru ca plang fara sa fi invatzat sa nu plang... si fara a fi invatzat sa plang... plang pentru ca plang... si culmea e ca... plansu-mi de multe ori imi face bine...
si daca vrei sa te convingi ca uneori plang... treci pe la blogul meu... rasfoieste... cunoaste-ma...
si ma intreb acum... oare... sa nu fiu inca barbat??? sa nu fi fost nicodata??? sa nu pot deveni barbat... doar pentru ca nu am invatzat sa nu plang???
stau sa am gandesc cat de mult contribui si eu la asta prin atitudinea mea...
mi-as dori sa pot sterge lacrimile unui barbat. mi-as dori ca simpla mea privire sa i le usuce... ma rog, dupa ce le-a plans pe toate cate au trebuit planse.
n-am avut ocazia, durii de langa mine s-au tinut tari. si pentru asta, nici eu n-am plans prea mult in preajma lor...
pentru ca aveam senzatia ca lacrimile mele i-ar deranja mai tare decat propriile lor lacrimi...
Jane,
am aflat de curand ca si "pietrele" plang :)
Un plans interior, fara zgomot.
Ovi,
nu cred ca esti corijent la faza asta.
Esti doar un pic mai sensibil decat restul :)
Numai bine, ca meriti si ai si cu cine :)
Cred ca am vazut un barbat plangand o data... sau poate ca nu din moment ce nu imi amintesc foarte clar.
Nu am inteles niciodata de ce ei nu au dreptul sau libertatea de a o face... asa cum nu am inteles de ce se presupune ca femeile ar trebui sa abuze de ele...
E atat de frumos cand oamenii pot exprima ce simt fara sa se teama de ce vor spune ceilalti...
Nu puteti vedea lacrima ce cade pentru ca nu-i cunoasteti gandul, nu puteti auzi durerea pentru ca si-o ascunde, ar vrea sa stranga fericirea-n brate dar este prea mandru sa alerge dupa ea. Lacrimile sale, sunt strigat de durere, cine are darul de a le auzi se poate numi fericit pentru ca a gasit omul ce-i place sufletului.
Trimiteți un comentariu