Imi plac oamenii de mor. Imi place gustul prieteniei. Imi place nefatarnicia. Imi plac porumbeii si pescarusii.
Ne uitam, nu-i asa, cu compansiune si dispret la necivilizatia popoarelor barbare atunci cand le zarim prin documentare tv. Ii socotim straini, bietii de binefacerile civilizatiei. N-au descoperit peria de pantofi. Nici furculita. Traiesc in alta lume, una in care nu exista ziare, televiziune, internet. Este adevarat ca in lumea lor exista mituri, dar asta nu ne impiedica sa-i socotim niste fiinte inferioare.
Hai sa privim si reversul medaliei.
"Civilizatia a facut din om un maniac al informatiilor dar l-a silit sa piarda legatura cu sine. Ma tem ca nu e nevoie sa-l citesti pe Spengler pentru a afla ca decadenta Occidentului se ascunde unde nu te gandesti sa o cauti. Performantele progesului tehnic, stiintific si economic, camufleaza pagubele pe care le-as numi sufletesti. Asta m-a determinat sa afirm in Jurnalul american din Aventuri solitare ca intr-o catedrala gotica din Evul Mediu ai o ameteala metafizica, pe cand intr-un zgarie-nori ai doar o ameteala fizica"
Octavian Paler.
Postări
21 de comentarii:
"Îmi plac oamenii de mor"... Poate fi ceva mai frumos decât o astfel de declaraţie?
Cristian,
probabil ca da sau nu :)
Insa, inima mea nu accepta rol de slujnica. Pentru ea adevarurile sunt simple si clare.Ea are "ratiuni" pe care ratiunea nu le are :)
Multumesc.
si mie imi plac oamenii, dar imi pare rau cand vad ca ei nu se mai iubesc nici macar pe ei insisi
Pey, daca comentariile trebuiesc aprobate ...prefer sa nu mai scriu...
"Îmi plac oamenii de mor"...Cristian a remarcat primul - fraza asta m-a frapat si pe mine.
Si mie imi plac si nu-mi plac - cu aceeasi sinceritate ii iubesc si ii urasc. Pe mine inclusiv.
Frumos spus.
Bun gasit, raza de soare! :)
Am intrat pe fereastra lumii tale, vazand ca e deschisa si ca iubesti pescarusii, si mai mult ca sigur ideea de zbor, de depasire a mediocritatii si a propriilor limite.
Mi-e foarte drag un citat pe care mi-l reamintesc adesea, scris in cartea "Pescarusul" de Jonathan Livingston: “Don’t believe what your eyes are telling you. All they show is limitation”.
Stii ceva? Si mie imi plac oamenii, unii dintre ei chiar au izbutit sa nu-si franga aripile...
O zi plina de bucurii si de zambet!
Fluturas,
de ce oare oamenii nu se mai iubesc pe ei insisi ?
Stiu ca e trist si stiu ca din asta deriva si neiubirea celorlalti :(
Mersi de vizita fluturas !
Sa ai aripi poleite cu iubire !
Jocok,
asta-i viata !
Aveai de gand sa postezi ceva malitios si daca da, de ce ?
Eu am pretentia ca scriu despre lucruri de bun simt. Am aceleasi asteptari si de la cei care ma citesc.
Schimbul de idei este benefic doar daca se desfasoara pe un nivel de intelegere rezonant.
Nu e nicio suparare daca tu nu vrei sa comentezi in conditiile in care eu moderez aceste comentarii.
Muguras,
stiu ca-ti plac oamenii, se vede cu ochiul liber, altfel n-ai lucra cu oameni.
Solitudinea ?
e si ea o stare umana. Daca tie iti ofera confort interior e mai mult decat okay.
Salutari din alea pupacioase, Mugur :)
Leutzule,
lasa "cusca" iubirii deschisa si sigileaz-o pe cea a urii :)
Mersi de vizita leutz :)
Pescarus argintiu,
bine ai poposit in casa inimii mele :)
Ai scris cu sufletul si la suflet a ajuns !
Binecuvantati pasii tai in lumea asta !
Hehe si eu pot spune ca "imi plac oamenii de mor"(expresia e superba), dar tu deja stii asta.
Si copacii imi plac la nebunie... Asta ar fi un motiv pentru care nu as aprecia dezvoltarea lipsita de ecologie a tehnologiei, poate mai important pentru mine decat separarea care a aparut intre oameni... chiar daca este probabil doar un simptom al aceleiasi "ruperi" de sistemul al carei parte suntem.
Pentru mine copacii sunt un alt fel de oameni... (am fost hipnotizata de poza ta) :)
Exista o comuniune fireasca a omului cu natura de care tot imi place sa aduc aminte si ar mai trebui sa fie si o revenire a omului modern in mijlocul naturii iubitoare, binefacatoare si binecuvanta :)
E greu sa crezi ca poti vedea un om cu chipul stralucitor si fericit atunci cand e inconjurat numai de gri.
Pentru mine, ecosistemul ideal are culoare verde-viu :)
Si eu am fost vrajita de imbratisarea aceea perfecta din imagine - super tablou!
Kami, ti-am spus cat de minunat e sufletul tau ?
Draga gabitza, vreau sa te salut mai intai, si-apoi sa ma bucur de iubirea ta, in voie, rasfatz si desfatare, (chiar de nu desfaci nimic;nici macar moale) ;)
Si eu iubesc oamenii, in principiu...dar trebuie sa fim sinceri si sa recunoastem ca nu toti oamenii ne sunt pe plac, chiar daca de cele mai multe ori de voie, din obisnuinta sau mai stiu eu ce alte motive, ne prefacem ca ne plac. Si spun eu, ca e normal sa fie asa, sa nu ne placa toti oamenii, pentru ca asta ar insemna sa ne placa si sa iubim in egala masura albul si negrul, florile de mucegai, oximoronul, ori stim bine ca...asa cum cu multa intelepciune spune poporul roman nu se poate cu poponetul in doua luntrii.
Sarutari de maini...si dragoste frateasca, si sa nu uit...apropo de un comentariu si eu te inchipui frumoasa
Nici vorba de asa ceva,nu am jignit,macar o data ,in viata mea pe cineva,si nu sint o fire malitioasa de loc. Sant adeptul libertatii de explimare si nu a ingradiri acestuia!!
De acea nu pot fi deacord cu acest mod de abordare a comentarilor.
Sper sa nu supar cu acest comentariu,departe da mine acest gand,mi-am exprimat pur si simplu parerea mea ....
Ps.de alfel am o parere fff buna ,si-mi place blogul tau in mod deosebit....
Draga mea, iubita mea, frumoasa mea,
Si mie imi plac...
Oamenii acea "necivilizati", care traiesc in mituri, m-au adus acasa, la mitul pe care il tot ocoleam, desi usa-i era de mult deschisa.
Ochii indienilor din Peru sunt de o puritate de cer senin, desi-s asa de negri... Zambetul cald si bland, mainile batatorite, trupul leganat in mersul printre ierburile din Altiplano sau din insule, sunt datatoare de bun, bine si incredere pentru strainul primit in casa lor cu drag. Sunt dintre oamenii care spun povesti fara cuvinte, caci un gest si o singura vorba desira multe fire din viata lor si a noastra. Care stiu sa traiasca viata, caci au invatat a trai, simplu si frumos, asa cum de fapt se traieste. M-au invatat sa-mi gasesc bucurii dincolo de ce credeam eu ca am atins, cu simpla lor prezenta. Si cu dansul...
N-am mai trait demult asa o indragostire de oameni. Si pot sa spun ca am ramas asa, indragostita de tot...
Ei m-au deschis enorm spre toti oamenii acestei lumi. E vraja dragostei, care ne-atinge pe toti...
Si m-au mai invatat ceva: viata, atat cat e - nu stim cat e - , merita traita intens si fara frica. Fara nici o frica, e atat de firesc sa spunem cu sinceritate "te iubesc"!
@Kami:
Asa e, copacii sunt un alt fel de oameni... :))
Ombun, multumesc mult.
Ai grija sa-ti fie bine!
Mikka,
ce frumoos !
Multumesc mult !
Jocok,
okay :)
Ms pt intelegere !
As minti daca as spune ca ami plac toti oamenii, ai respect intr-adevar pe toti,buni-rai,dusmani-prieteni, pot insa afirma cu certitudine ca, iubesc oamenii ce stiu sa-ti deschida sufletul, imbratisarea mea si-a lor ma face fericit:)
Trimiteți un comentariu