Poti numi compasiunea si meditatie. Cea mai inalta forma a energiei este compasiunea. Cuvantul compasiune este minunat: jumatate este "pasiune" - cumva, pasiunea s-a redefinit, in asa fel incat a devenit o forma pura a iubirii. Trupul nu poate supravietui fara hrana la fel cum sufletul nu poate supravietui fara acea forma a dragostei in care exista recunostinta si o forma de gratitudine profunda.
In cazul compasiunii, pur si simplu daruiesti fara a-ti concentra atentia spre ceea ce ti se pare ca ar trebui sa primesti. Nu inseamna ca nu vei primi, dar nici nu inseamna ca ti-ai facut un scop din asta. In compasiune doar daruiesti, in dragoste esti recunoscator ca celalalt ti-a daruit ceva.
In cazul compasiunii, pur si simplu daruiesti fara a-ti concentra atentia spre ceea ce ti se pare ca ar trebui sa primesti. Nu inseamna ca nu vei primi, dar nici nu inseamna ca ti-ai facut un scop din asta. In compasiune doar daruiesti, in dragoste esti recunoscator ca celalalt ti-a daruit ceva.
Postări
20 de comentarii:
atunci cand esti plin, prea-plin, esti recunoscator cui primeste :)
si e o recunostinta poate mai puternica decat a celui care gol, primeste din prea-plinul altuia...
:)))
Janine, ai fost tare dulce la faza asta !!!
Doamne, cat de fericita sunt atunci cand dăruiesc! Mi-e atât de drag să văd bucuria din ochii celui ce primește!
O zi bună, Gabi!
Di,
sunt recunoscatoare ca ma citesti :)
Suflet pur, aripile tale intinse au prins intr-o superba atingere, orizontul !
fara compasiune n-am mai fi oameni, desi in ziua de azi putina lume mai are compasiune fata de cei din jur
Ai definit grozav compasiunea, ar fi minunat ca de fiecare data cand oferim ceva sa nu urmeze intrebarea"Oare ce primesc la schimb?". Zilele acestea m-am lovit mai abitir ca oricand de oameni care doreau ceva la schimb, altfel nu se implicau, oameni pe care nu-i mai sensibilizeaza nimic, care declara cat de mult au suferit dupa ce un prieten a decedat insa nu pot face nimic pentru el daca ei nu sunt implicati in ceva care sa le aduca lor beneficii. Mi-am luat o pauzaaaaaaa, se simte, nu? Lungaaaaa... Vreau sa stau mai mult cu familia mea, pentru ca Doamne fereste, daca voi deceda sa nu le ceara cineva ceva la schimb ca sa faca ceva pentru mine. Greu de explicat, dar ...
Minunat, Gabi! Compasiunea vine din inima si, atunci, darul este cu atat mai minunat! Iar inima nu cere absolut nimic la schimb, inima doar ofera! E o stare atat de frumoasa!
Muguras si inima lui pura :)
Geanina,
e trist ce spui.
Ai grija de tine!
Fluturas, curaj draga mea :) nu conteaza cum sunt altii !
Am scris un comentariu, mi s-a blocat compul, nu mai stiu daca am reusit sa-l salvez.
Vrem nu vrem, un om educat, daruieste compasiune dar cand treci la dragoste o faci cuprins de alte simtaminte, nu pot face dragoste cu tine din compasiune si nici nu o pot numi dragoste. Cea din urma presupune daruire, placere, dorinta si putinta de a oferi si primi in acelasi timp tot ce cuprinde universul de frumuseti al ei. Daca esti fericit cand daruiesti vei fi fericit si cand primesti, de aceea ideal este ca samanta dragostei sa incolteasca in egala masura in sufletul celor ce tanjesc de dorul ei.
hmm... de unde ideia ca... in dragoste trebuie sa primesti in dar ceva de la celalat??? asta e piatza nu dragoste...
dragostea adevarata este neconditzionata... se ofera si atat... daca ai fericirea sa primesti inapoi... atunci fii multumitoare... daca nu... sufera in tacere...
diferentza intre dragoste si compasiune eu o vad in natura sentimentelor... in motivatzia care a dus la strnirea acestor sentimente...
ovi
Paul,
pai nici eu nu le-am amestecat, doar am vorbit despre amandoua trairile in acelasi articol.
In rest, sunt de acord cu tine :)
Dar cine a zis ca in dragoste trebuie sa primesti ceva in dar ?
De ce sa sufar in tacere ?
Nu sufar deloc :))
Da, sunt doua trairi care se aseamana prin daruire. In timp ce in compasiune nu simti neaparat recunostinta (sau nu asta sta la baza compasiunii) in dragoste recunostinta se manifesta tocmai datorita bucuriei de a fi atins o stare de armonie sufleteasca fata de sine si ceilalti - copii, adulti, animale, ambient (si nu pentru ca ai primit, asa cum te-ai exprimat tu)
te citez pe tine: "in dragoste esti recunoscator ca celalalt ti-a daruit ceva."
de ce sa suferi in tacere??? frza asta se referea la... de ex... te indragostesti de cineva care nu raspunde la sentimentele tale... si il iubesti... dar... el e ocupat... atunci suferi vrand nevrand... pentru ca asta e iubirea... ea este sau nu este...
oricum.. nu itzi doresc postura asta...
se pare ca exprimarea-mi este greoaie... pentru ca... tocmai asta sustzin vehement... ca dragostea nu depinde de ce primiim sau nu primim... ea este si atat... cat depsre recunostintza... deh... asta nu suna a ceva in schimb???
frumos ar fi cand... intre doua persoane se stabileste dragsotea cu doua sensuri... asta este cazul ideal... amandoi iubesc la fel de dezinteresatzi...
Eu nu vad prea mare diferenta intre cele doua, poate doar faptul ca poti darui compasiune oricui dar alegi sa iubesti anumiti oameni. Amandoua presupun o conexiune cu cel/cea caruia i-o oferi.
Poti oferi dragostea cuiva de la care nu vrei absolut nimic... te bucuri doar ca exista ^-^
Well, multa vreme yo n-am priceput nimic. Acum, in fine, ceva-ceva se lamureste.
Nu intelegeam cum compasiunea e cea mai inalta forma, cum zici tu Gabita. E bijuteria - perla, cum zic unii, diamantul, cum zic altii - din corola lotusului cu o mie de petale. Ceea ce e cuprins in Om Mani Padme Hum... Cea mai inalta atingere, dupa cum invata Buddha pe discipolii lui.
Eu crezusem ca ce mai inalta e dragostea. Ei, dar si aici atatea si atatea rasturnari... Apoi, intr-o zi, cineva mi-a arat ca intelege cam cum vad si eu si chiar m-a dus mai departe. Coelho, vorbind de Eros, Philos si Agape.
Feluri diferite de iubire. Prietenia curata, dragul de oameni, apoi dragostea iubitilor si cea ma inalta, Iubirea "Devoratoare", desavarsita, in care respiram pe Divinul...
In ultima, traim compasiunea: intelegerea, trairea impreuna a simtirii si iubirea netarmurita catre tot si toate, toate fiind fetele iubite ale Lui... Zeita blanda a compasiunii, Cea Care Aude Toate Plansetele, toate cantecele lumii, alina, stie si intelege, Frumoasa care pe sine se da lumii este Kuanyin ori Guanyin... In viata mea a poposit de doua ori chiar ea...
Kami,
da, Kami, frazele mele exprima cu alte cuvinte gandurile tale :)
Mikka,
minunat !
Despre asta este vorba, Suflete Ales !
Ovi,
nu-ti fa griji, am inteles ce spui, insa e acelasi lucru pe care-l spun si eu :))
Recunostinta este o forma de manifestare a iubirii neconditionate.
In iubirea conditionata omul nu este recunoscator fiindca ceea ce primeste i se pare ca i se cuvine de drept.
Trimiteți un comentariu