Persoanelor carora le lipseste asertivitatea oscileaza permanent intre doua pozitii extreme: pasivitatea si agresivitatea. Atunci cum sa devii "asertiv", altfel spus, capabil sa iti exprimi parerea fara stres si fara sa nu-l respecti pe celalalt ? La inceput ar trebui sa identificam emotiile care ne impiedica sa vorbim si gandurile sau reprezentarile pe care se bazeaza. Se poate face explorarea acestor reprezentari inca de la inceput folosind tehnica "flacarilor care coboara" : daca ii fac o critica o va lua personal. Si atunci ? Se va simti demotivat...Deci, daca tac o fac pentru ca ma gandesc ca, facandu-i o critica nu va mai dori sa se exprime liber.
Scopul tehnicii este de a ne face sa devenim constienti de dimensiunea exagerata si irationala a gandurilor care ne framanta. Invers, ne vom intreba probabil asupra consecintelor tacerii noastre: ce se va intampla daca pastrez aceasta critica pentru mine ? Il fac pe celalalt sa se simta pe o pozitie de esec de vreme ce imi fac o parerea proasta despre el. Mai mult, neexplicandu-i decat ce imi convine la atitudinea lui, il impiedic sa progreseze. Concluzie: critica mea este indispensabila. Ramane doar sa o formulez. Cum sa ii fac aceasta critica fara sa il vexez sau fara a risca sa ma pun intr-o lumina proasta ? Multi opteaza pentru tacere pentru ca acestia cauta cu orice pret sa-si mascheze emotiile. Din contra, e bine ca aceste emotii sa fie verbalizate. E mai bine sa incerci formulele: " Sunt foarte jenata sa va zic asta, dar mi se pare ca..."; "Nu mi-o luati in nume de rau, dar..."
Cu cat verbalizezi mai mult, cu atat te vei exprima mai putin in maniera non-verbala, adica nu te vei inrosi sau nu iti va tremura vocea.
Se pare totusi ca la origini se afla o lipsa de incredere in sine la care se adauga speranta de respect si de reguli morale implicite de tipul: nu-ti contrazice niciodata seful, lucruri integrate inca din copilarie, prin "grija" parintilor.
Postări
12 comentarii:
mesajele de tip ,,eu":
,,atunci cand tu (comportament), eu (emotie) si as dori ca tu (comportament dorit).
de obicei merge, accentul pe ,,eu" inlatura ideea de critica, ci pune accentul pe un feed-back onest.
bine ai revenit acasa :)
Mersi Janine,
Bine te-am regasit :)
Asa-i cum zici :)
uneori de frica sa nu-i suparam pe cei din jur, nu suntem sinceri, insa daca ei ne cer parerea cred ca pot accepta adevarul , eu de exemplu cer un sfat, o opinie, parere de la persoanele a caror parere conteaza si mi-ar placea sa fie sincera, chiar daca nu e ceea ce vreau sa aud
Fluturas,
ai o atitudine "normala", daca prin asta intelegem ca esti pregatita sa ajungi la cunoastere fara frica si inhibitii :)
Eheee cata durere a trebuit sa suport pana a invata aceasta lectie. Fiecare gand negativ si repros neverbalizat e ca o pata de rugina pe sufletul nostru care ne macina si nu uzeaza fiinta.
Asa cum spuneai si tu Gabi criticile(eu le spun obiectii) trebuiesc aduse intr-o maniera constructiva. Pe mine ma ajuta sa ma intreb inainte de a zice ceva "cum as putea formula ceea ce am de spus pentru ca cealalta persona sa beneficieza la maxim de feedback-ul meu". Pentru ca in definitiv asta este feedback. Eu nu pot spune ca el/ea greseste pentru ca nu imi pot permite sa fac o asemenea evaluare, dar pot sa ii spun cum vad eu lucrurile sperand ca asta il/o va ajuta cu ceva.
foarte de acord cu a ne exprima. si, la fel, foarte de acord cu pozitiile de viata, principiile de baza si tehnicile legate de asertivitate, formulate in analiza tranzactionala. pe de alta parte, parerea mea este ca analiza tranzactionala dusa la extrem ne face sa ne instrainam, sa devenim pur si simplu niste robotei care rostesc niste cuvinte pentru ca exact acele cuvinte sau formule sunt "eficiente". daca ne concentram strict la formulari, secatuim comunicarea de autenticitate. si mai pierdem si din naturalete..
Kami,
da, gandurile negative neexprimate uzeaza fiinta si ne pot face sa-i pierdem pe cei dragi atunci cand preferam tacerea in locul schimbului de idei si obtinerii feedback-ului :)
Druje,
bine ai venit.
Am aruncat un ochi la Locul faptei si mi-a batut inima mai tare fiindca am simtit o sensibilitate aparte.
Da, ai dreptate, eu uneori teoretizez prea mult, dar asta numai pentru cei care au nevoie de repere clare. Sa fii convins ca orice om se simte cel mai bine cu el si cu ceilalti, doar atunci cand este el insusi.
Been there Gabi, done that... incerc sa nu ma mai intorc acolo ^^
cu conditia sa stie cine este el insusi :)
druje,
omul se cauta pe sine, adica incearca sa se cunoasca toata viata. Uneori reuseste sa se apropie de adevarurile sale, dupa ce multa vreme se loveste experential de zidurile propriei cetati.
Nu-ti poate fi bine cu tine si cu ceilalti daca nu stii ce-ti place si ce nu-ti place si daca balansezi intre da si nu toata viata :)
Kamitza, stiu ca asta incerci sa faci si te admir :)
Trimiteți un comentariu