In ceturi albastre,
in amurguri innegurate
iesim ca niste umbre
ne retragem in eternitate.
Plecam in tacere
cum s-ar stinge o raza
si totusi cu simtamantul
ca in bezna cineva ofteaza.
S-a clintit un ram
sau poate usa de la tinda
sau poate un mag
iti cauta inima
sa o reaprinda.
sâmbătă, 25 aprilie 2009
In ceturi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
3 comentarii:
Mugur,
cum esti tu atat de sensibil...ce sa mai zic ?
Doar sa ma bucur :)
trecerea nu doare,
ea doar apare,
cand iubirea moare
si a-tunci doare
al naibi de tare
noroc cu surprinderea,
magul cu aprinderea...
Ovi,
multumesc !
Trimiteți un comentariu