miercuri, 29 aprilie 2009

Verde zi de mirt

Vom smulge acest beci din pamant,
ridicandu-l deasupra capetelor ca pe o colivie,
ori vom lua fumul azuriu
si-l vom preface in turba teluric-roscata
ori in rachitele.

E cineva impotriva ? Se abtine cineva ?
Nu sunt statornice pietrele - nici pietrele
nu sunt statornice.
Eu am vazut o piatra suindu-se in turn,
durand acolo cuib si clocind pietricele
care au invatat apoi, firesc, sa zboare.
De ce tresariti
cand trece-n zbor o piatra migratoare ?

Oh, verde zi de mirt,
Langa colivii, pe mesteceni
canta, reintoarse de peste mari
carduri de pietre migratoare.

9 comentarii:

gabi spunea...

Fluturas,
ca si privirea ta !

ajnanina spunea...

mie mi-ar fi putin teama sa stau sub copacii care adapostesc cuiburi de pietre :)
daca vre-una care abia invata sa zboare cade ?
am sa stiu eu oare sa o urc inapoi in cuib?

gabi spunea...

Janine,
de ce nu ?
Unde e vulnerabilitatea de fapt ?
La noi sau la altii ?
Te pup Janine, stiu ca inveti sa zbori si iti doresti desavarsire !

ajnanina spunea...

and piatra decide ca vrea sa zboare a ales sa devina vulnerabila.
e pretul platit, si se pare ca merita... :)

Gabi draga, aici, pe teritoriul tau e un teren de zbor de o mare frumusete :)

Mikka spunea...

Superba smulgerea din condamnarea la static...
Desi sunt pietre care cresc, astea zburatoare sunt cele mai indraznete!
Iar imaginea pietrei care isi face cuib inalt si cloceste pietricele care invata sa zboare e absolut minunta!
Si peste toate, verde zi de mirt... Incantator!
Mai canta-ne de zbor, Frumoaso!
Invata-ne despre libertate!

gabi spunea...

Janine,
multumesc mult !
admir la fel de mult zborul planat al celor care nu dureaza cuib, dar sunt fericiti asa :) Si mi-e drag sa inteleg bucuria sincera a celui ce-si prelungeste planarea :)
Pup u !

Mikka,
subtila intelegere a metaforelor !
Fly darling !
Recunostinta !

Călin Hera spunea...

„Vom smulge acest beci din pamant,
ridicandu-l deasupra capetelor ca pe o colivie,
ori vom lua fumul azuriu
si-l vom preface in turba teluric-roscata
ori in rachitele.”

Cu adevarat excelente versuri. Mi-e teama ca le voi invata pe de rost.

gabi spunea...

Calin,
reverente !
Sa stii ca te citesc constant !

gabi spunea...

Calin,
sa nu-ti fie teama :)