Una sunt discutiile din care ies scantei si care nu ma nelinistesc, ba chiar ma pasioneaza, fiindca nu e lipsit de interes sa invingi o rezistenta; in mod normal astfel de rezistente n-ar trebui sa existe, dar uite ca oamenii le au chiar in probleme puerile, si alta o schimbare care provine din adancuri. Si uneori n-avem alta treaba decat sa ne contemplam cu un sentiment catastrofic deplasarile sufletesti. In loc sa-mi spui simplu: te iubesc, nu lua in seama ce mi s-a intamplat mie, lucrurile astea n-au nicio importanta fata de ceea ce simtim unul fata de altul, continui sa sugerezi ca timpul tocmai de aceea exista, pentru astfel de stari. Pentru ce altceva ? Restul e nerozie.
Si deodata ma pomenesc ca un fior rece care imi strange inima si un gol insuportabil naste in mintea mea intrebarea: dar daca tu nu te-ai schimbat, ci eu ? Daca tu ai fost asa intotdeauna si eu te-am vazut altfel ?
Postări
10 comentarii:
De ce ne jucam cu dorinta de a darui si primi fericire?
Cat de frumos ar fi s-o mangai alatur de cuvant, s-o cuprinzi cu mult dor si odata cu acest dor sa lasi frau liber sentimentelor ce abia asteapta descatusarea spre a zbura spre tine...suflet drag ce te lasi dorit de multa iubire!
Razele soarelui sa te impresoare odata cu dorinta fierbinte de a fi mangaiata de multa iubire!
Doamne, ce lasi suntem in iubire, cat de greu este sa spunem te iubesc fiintei pe care o iubim si fara de care nu concepem existenta. Prea multe orgolii, prea multa mandrie, iar asta duce inevitabil catre finalul relatiei.Atat de simplu si frumos este sa spui TE IUBESC! INCERCATI OAMENI BUNI SA FACETI ASTA ZILNIC! NU ASTEPTATI SA REYOLVE TIMPUL ASTA, TIMPUL REYOLVA CEEA CE NU PUTEM NOI. Iubire, multa iubire sa troneze in gandurile si in sufletul tau.
m-a pacalit tastatura, REZOLVE*, REZOLVA*, din prea multa iubire, cu scuze bineinteles.
Paul,
nu ne jucam, chiar traim :)
M-au coplesit cuvintele tale frumoase si am ramas in urma cuvintelor mele...
Multumesc, Paul !
Geanina,
multumesc suflet drag !
Gabi,
deamagirea e iesirea din amagire :)
iniferent de sensul schimbarii...
Janine,
stiu draga mea aceasta definitie :)
Dar, cine a vorbit de dezamagire cand era vorba de revelatie ? :)
;)
Mugur,
perfect adevarat,
insa eu ma incapatanez sa redenumesc dezamagirile si sa le consider etape necesare ale cunoasterii :)
Fire optimista si luptatoare, n-am sa accept sa-mi plang de mila niciodata (candva am facut-o si a fost o pierdere de vreme si in acelasi timp o mare stagnare).
E foarte adevarat ca putem face dezamagirile de care vorbeai suportabile prin reinventarea noastra si a celor de langa noi apeland la noi surse de inspiratie nedescoperite pana acum in ei si in noi insine.
Multumesc Mugur pentru rabdarea ta de mentor.
Ar trebui sa il citez in totalitate pe Mugur ^-^ pentru ca asta cred si eu... nu cred ca se pune problema ca el a fost altfel decat l-ai vazut... poate ca da, poate ca nu... Insa toti ne schimbam... permanent, poate ca e bine poate ca nu, este insa firesc si natural.
Tii minte ca discutam despre ce inseamna a creste impreuna cu persoana de langa tine, despre a iti continua drumul... intre timp insa am inteles ceva foarte important... ca o persoana care inca se afla langa tine chiar daca pare ca merge pe alt drum... ei bine exista un motiv pentru care ea este acolo, iar a incerca sa o indepartezi ar putea fi mai daunator decat a sta langa ea.
Cand lectiile si experientele de viata pe care o pers ti le poate oferi s-au epuizat ea va disparea automat si cu cat mai dureroasa este incercarea de desprindere cu atat mai multa intelepciune mai exista acolo.
Te imbratisez cu drag!
Multumesc pentru imbratisare, Cami.
Ai dreptate :)
Trimiteți un comentariu