sursa foto
Pe mine lasati-ma sa fiu mica
si sa ma joc cu degetele mari de la picioare
iata-ma, stau in leagan si,
cu amandoua mainile
imi trag piciorul spre gura.
Aveti taria sa recunoasteti
osificatilor,
ca v-ati facut mari
si chestia asta va depaseste.
Va mai puteti intoarce in leagan
sa va jucati cu degetele mari de la picioare,
gustandu-le ?
Credeti-ma, e un act major.
vineri, 1 mai 2009
Vis de copil
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
15 comentarii:
Eiiii, Gabitza draga, ce provocare!
In leagan nu mai incap. Doar daca nu imi va face vreun mag un leagan nou.
Slava Domnului, pot sa-mi pup degetele mari de la picioare si sa pun si piciorul dupa ureche. Cu gustatul e mai greu... Nu mai sunt asa dulce. Da' pun un pic de miere ori frisca si merge.
Alfel, insa, imi place grozav asta. Joaca. E intr-adevar, un act major.
Ma bucur ca practici si tu jocul.
Bucura-te!
„Pe mine lasati-ma sa fiu mica
si sa ma joc cu degetele mari de la picioare”
De unde le scoti? Adica, e ceva atat de pur si de simplu incat e..., nu, nu te laud mai departe pentu ca stiu cum e cand iti zice cineva lucruri prea frumoase: mi-o iau in cap.
P.S. Sper ca in weekend sa scrijelesc despre PA. Daca nu, ramane pe luni.
Gabi, fizic nu cred ca mai pot :)
da mental si emotional ma antrenez sa-mi sporesc flexibilitatea :))
Calin,
zambesc de drag si recunosc, sunt scrieri mai vechi :) Ai adus caldura ta, aici.
Si eu am amanat plecarea la munte ca sa ajung la mama. Deci, pe luni :)
Multumesc !
Mikka,
esti dulceata pura.
Ma bucur, draga mea. Aceleasi ganduri pentru tine care esti atat de aproape de tine !
Janine,
poti, nu mai ai nevoie de antrenament :)
Ce frumos! Majoratul care-ti adanceste joaca de copil... :) Cand nu mai este ea nici noi nu mai suntem...
Geni,
adevarat graiesti, suflet de artist ! Ma bucur tare mult ca revii !
Mugur,
superba descoperirea ta; un act major :)
prietenul meu Rian in varsta de 10 luni traieste permanent aceste descoperiri.
cand sunt de fatza la cate o astfel de minune ma bucur cat pot. si incerc sa-mi amintesc :)
si sa traiesc, macar pentru o clipa ceea ce traieste el :)
Janine,
sa-ti traisca prietenul.
Atinge-l, ca e plin de miere pura.
si mie mi-ar placea sa mai fiu mica:)dar din pacate nu se mai poate:?(
Băieţelul meu m-a provocat într-o seară, el fiind mare fan dusul picioarelor în dreptul gurii, chiar şi acum, la 4 ani şi 3 luni. Nu m-am dat bătută, mi-a ieşit foarte bine. Ce mă bucură foarte tare e că l-am impresionat. "Wow, mami, ai reuşit!"
Acuma, recunosc că prezenţa lui David scoate din mine toată bucuria şi jocurile copilăriei.
Te pup, draga mea!
Di,
sa-ti traiasca Minunea si sa va bucurati amandoi de frumusetea vietii. Imi imaginez fericirea ta din momentele de revelatie ale lui David :) Nu se compara cu nimic toate astea, stiu cum este; e infaptuirea Divinului din Creatie :)
Te pup si eu draga mea !
Fluturas,
inchide ochii si paseste in copilarie cu incredere; o sa vezi ca se poate ! :)
Trimiteți un comentariu