Te-am cules din adanc de fantana
si te-am dus acasa pe drum ocolit,cu atata grija de a nu te pierde
incat dupa cativa pasi am infrunzit.Te-am amestecat in aluatul cuminte
si te-am framantat indelung fermecata,
incat, nepazita, propria-mi umbra
s-a strecurat in aluat.Apoi te-am asezat usor pe vatra
tot furand cu ochii, de departe
din trupul tau cate-un coltuc.Te-am iubit si te-am visat cu atata pierzare
incat vara intreaga dupa cuptor
fredona incontinuu ametitor.
Postări
8 comentarii:
Frumoasa poezie, precum mana fetei framantandu-si destinul , in prag de iarna, dupa ce va fi trecut pe la fantana ...Finalul este ca un salt infrunzit peste lupul iernii , direct dupa cuptorul verii...unde"te-am iubit si te-am visat cu-atata pierzare"
:)
ce s-a copt atat de aprig intr-o vara poate ajunge o viata de hrana sufletului...
doar ca o data ce ai invatat statul langa cuptor, n-o sa-l lasi sa arda degeaba...
din cand in cand cate o mare dragoste, si cat de des versuri calde si aromate :))
Anca,
esti tare draguta !
E o scriere mai veche, dar o iubesc la fel de mult !
Janine, dragoste,
emotii benefice, endorfine, muze si versurile-s gata aromate :)
Este draguta poezia, felicitari :)
Multumesc, Anne,
te mai astept :)
Foarte frumoase versuri, o poezie care îmi place mult. E deosebit faptul cã gãsitul în fântânã a fost dus acasã "pe un drum ocolit". E foarte multã poezie în aceastã, cum sã-i spun cochetãrie, gând dantelat.
Calin,
e foarte mult bine in cuvintele tale.
Multumesc, Calin ! Bine ai venit !
:)
Trimiteți un comentariu