Iertaţi porumbeilor,
oameni, iertaţi porumbeilor,
iertaţi-i că sunt hulpavi şi puşi pe sfadă,
aşa cum vă iertaţi vouă inşivă,
iertaţi porumbeilor,
ascultaţi-le gânguritul sublim,
mai cu seamă în tet-a-tet.
Ce înseamnă, ce poate însemna scârnavia
pe care o lasă în urmă
sau bolile pe care le poartă în ciocuri,
ce pot însemna toate acestea
pe langă guşile lor superbe,
pe lângă marele simbol ?
Iertaţi porumbeilor,
oameni, iertaţi porumbeilor
şi apoi
iertaţi-vă vouă inşivă
aşa cum aţi iertat porumbeilor.
vineri, 14 august 2009
Iertaţi porumbeilor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
6 comentarii:
"şi apoi
iertaţi-vă vouă inşivă
aşa cum aţi iertat porumbeilor" - frumos îndemn... Sper să fie luat în seamă.
servus...
oare de ce nu mai sunt porumbei pe-aici pe bucata de cer din dreptul ferestrelor mele? sau nu-i mai vad eu? sau chiar au plecat?...
toate cele bune, Gabi!
Flavius,
cred ca fiecare cer are porumbeii sai si ca depinde de ochii care il privesc :)
Nu, nu cred ca au plecat. Incearca sa-i vezi din interiorul tau frumos.
Multam, toate cele bune, Flavius !
Cristi,
da,
noi vrem...
urmeaza sa se si infaptuiasca lin, ceea ce vrem :)
din nou e o poezie pe care am mai citit-o...si nu e vorba de memorie dar mi-au placut la nebunie intotdeauna poeziile tale:D
raza de soare,
multumesc pentru consecventa !
Sa-ti fie bine in ceea cea faci si simti, iti doresc !
Trimiteți un comentariu