Mi se făcea la un moment dat dor. Un dor organic ce devora firesc tot inţelesul lumii. În cuibul său nu era loc decât s-astepţi mareea...poate vine. Pâna-ntr-o zi când l-am tentat cu ne-simţire. Adică dorul a facut o cale-ntoarsă în sine. Am răsucit cursul iubirii către tine şi am speriat acele arătări ale lui "nu-i". Care-au fugit cât ai clipi... cu zile.
sâmbătă, 15 august 2009
Tu şi cineva "vinovat" de cuvântul dor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
10 comentarii:
"Am răsucit cursul iubirii către tine " - frumos spus... Plus o întâlnire cu Led Zeppelin...
Amintiri, amintiri!
"cineva vinovat de cuvantul dor..." frumos spus...cred ca acel cineva e inima:D tradatoarea intotdeauna ajuta alt sentiment si nu pe noi...
Cristi,
intr-adevar, sentimentul pur e aurat de frumusete !
Zi frumoasa !
Mihaela,
:)
amintiri prezente sau prezentul reamintit ;)
Raza de soare,
ba ne ajuta, ajutand acel "alt" sentiment. Ne face vii, nu crezi ?
Te pup :)
"am speriat acele arătări ale lui "nu-i"
Mi-a plăcut tare mult gândul acesta...
"vinovaţii fără vină, vor să facă-n dor lumină"
O zi plină de frumos, draga mea dragă şi pupici geaninoşi trinit peste normă!
Geanina,
suflet frumos !
Mersi pentru tot !
Imbratisari multe, multe.
Sa faci dorul sa se intoarca in sine... wow!
Cat de simplu suna. Vreau si eu sa incerc asta si iti voi spune daca am reusit sa fac dorul sa isi potoleasca foamea devorandu-se pe sine :)
Minunat!
Kami,
incearca,
vei reusi :)
Trimiteți un comentariu