vineri, 4 septembrie 2009

Din inimă


foto

Am vrut azi să fiu eroică dar n-am reuşit.
Nu există motivaţie mai mare decât salvarea unei alte vieţi atunci când sănătatea îţi permite. De multe, foarte multe ori o facem în plan psihologic, însa există clipe când putem face mai mult. Gândiţi-vă la "infrăţirea" care ne atinge prin miligramele de sânge.

Sau voi nu veţi fi simţit niciodata nevoia
unei vieţi de frate în plus ?
Eu şi Azi nu am putut- (acel Azi cu valoare de substantiv comun spre propriu).
Nu mă întrebaţi cum m-am simţit după o lungă aşteptare la capătul căreia medicul mi-a spus că nu am voie nici acum, nici altădată. Pentru un fleac de boala "boierească" de cândva, care apucă să mă lase taman acum fără răspuns.
Azi mi-aş fi dorit sa fiu eroică.
TU ! TU cred că poţi s-o faci ! Şi te vei simţi de-un milion de ori mai sigur pe tine decât mine, acum.
Şi încearcă să nu mai laşi cuvintele să se transforme în fum.

N-a fost nimic interzis. Am vrut sa donez sange.

2 comentarii:

Călin spunea...

Eu am încercat o singură dată, în anul I, ca să scutesc niste absente (prozaic). S-a lăsat cu lesin. Băietii...

gabi spunea...

Calin,
daaa...
cand e vorba de ace si seringi cei mai curajosi barbati sunt femeile :))
dar recunosc, n-am fost donator niciodata.

La noi a fost un ajutor umanitar pentru un coleg. Un ulcer mai vechi nu mi-a dat voie. Cica s-ar putea reactiva... :P