foto
Smintitul - cea din urmă frunzuliţa şi-o despoaie...
Pustiu şi gol e-acum al ramurilor crug.
Nu s-a gândit smintitul să mai păstreze o foaie
Pe caldarâm ard toate, din belşug.
Iar eu mi-acopăr ochii şi mă cuprinde-o teamă
Şi nu vreau. Nu vreau încă să mă despart de ieri,
Nu vreau săltându-mi pleoapa să văd cum se destramă
Ce s-a urzit în timpul îndelungatei veri.
Cu greu a mele pleoape le salt, cu greu. Văd bine,
pustiu şi gol e acum al ramurilor crug.
Aşa, cuprinde-mi mâna şi strânge-o lângă tine
Să nu mă înfricoşez cand zice că "Mă duc !".
sâmbătă, 26 septembrie 2009
Fum de toamnă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
15 comentarii:
Foarte frumos. Si fotografia e frumoasa.
"Nu s-a gândit smintitul să mai păstreze o foaie
Pe caldarâm ard toate, din belşug", superbă surprindere a goliciunii de toamnă.
S-au săturat copacii
să numere triluri de umbră
pe ramuri,
scuturându-şi coama
de greutatea frunzelor,
în căutarea unui soare
ascuns de amurg.
Mihaela,
multumesc !
Duminica frumoasa !
Marius,
da, smintitul respira greoi acum de atata fum :))
Intr-un curand va primi si scutura omatul si in verde se va primeni.
Multumesc pentru versuri ! :)
superba poezie
O poezie frumoasă. Pur si simplu.
Multumesc, Fluturas :)
Calin,
e pur si simplu adevarat,
pe caldaram l-a asezat
si cu par-fum de toamna
l-a innobilat :)
Multam,
inseamna mult pentru mine :)
servus...
mai e puţin soare pînă la acea sminteală :) suficient sper cît să ne îndestulăm din el...
toate cele bune!
Flavius,
servus,
e-adevarat ce spui.Gri-ul inca nu apasa.Pana ne-o ucide ochii "plumb-ul", sa ne imbatam de cer senin.
Toate cele bune !
Pustiirea pare îmbietoare. Poate va veni ceva mai curat...
Vania,
simple si adanci sunt vorbele tale !
superba poezia.
Mersi mult, Fluturas :)
Ma bucur ca ti-a placut atat de mult!
Trimiteți un comentariu